joi, 19 octombrie 2006

De la jurnalul pe hartie, la cel electronic

Intotdeauna mi-a placut sa consemnez trairile mele pe coli si de multe ori m-am intrebat de ce o fac, de ce nu ma opresc, de ce nu renunt?Am jurnal din adolescenta, am trecut impreuna prin clipe frumoase, plin lacrimi ce nu le puteam opri, dar mi-a fost cel mai sincer prieten.Si puteam sa ma opresc acum....cand cea mai minunata fiinta din lume a aparut in viata noastra?In nici un caz!
Ne-am dorit un copil, dar dupa ce ne mutam singuri, dupa....,dupa....deci am programat putin venirea pe lume si Dzeu a fost de acord cu noi si inceputul lui 2006 ne dadea noi sperante: vom fi parinti!
La inceput nici nu-mi venea sa cred ca sunt insarcinata, nimic nu era altfel....nici greturi, nici pofte, nici kg multe, viata mergea inainte burtica crestea incet, incet eu continuandu-mi serviciul.Fiecare control era o bucurie pt mine si o certitudine ca "Ghinduta" exista! (asta a fost prima porecla).Asteptam toamna pt marea intalnire, dar prin vara a inceput sa se cuibareasca in sufletul meu tot felul de ganduri, care s-au adeverit la controlul din august (sarcina avea un retard de 3 saptamani).Am fost perfuzata pt a "ingrasa" copilul, dar el incapatanat nu mai vroia sa cresca. Dupa o intorsatura de 180 grade septembrie a devenit luna in care am adus pe lume superbul meu baietel de 1900g si 43 cm! Nu pot sa descriu ce am simtit cand l-am tinut prima data in brate (era la incubator )....un val de cadura si simteam ca am atata dragoste pt el incat il va ajuta sa traiasca, sa recupereze greutatea si sa plecam sanatosi acasa!