joi, 23 octombrie 2008

Povestea nasterii lui David Gabriel

David Gabriel, al 2 lea nazdravn (povestea nasterii)

Intotdeauna am visat ca familia mea va fi compusa din 2 copii. Am impresia ca 2, ca cifrele pare dau un echilibru. Si eu si Cristi avem frati si suntem bucurosi ca ei exista. Si asta am vrut si pentru copii nostri sa nu fie singuri.
Intr-o zi de iarna descopeream pentru a 2 a oara cele 2 liniute rosii mult dorite, de o femeie care isi doreste sa fie mama. Fata mi-a fost invadata de un zambet larg si am inceput sa topai: voi mai avea un copil Ne-am bucurat asa de mult si am inceput o noua odisee de sarcina.Deja eram experta intr-o sarcina pe care de fapt nu am simtit-o.
Acum ma pregateam sa fie la fel, dar nu, asta a fost "ca la carte", adica greturi pana la 18 saptamani cand am simtiti copilul miscand, somnolenta de adormeam in timp ce Dragos ma striga "mama-mama" si facea ture prin casa, oboseala, kg pe burta tot mai multe, edem gestational....ce mai! o adevarata "placere" pentru mine care niciodata nu m-am simtit teribil in "pielea de gravida"
La ecografia de la 4,5 luni am aflat ca vom mai avea un baietel....recunosc ca pe moment am fost surprinsa si mi-au trebuit vreo 3-4 zile sa ma pot obisnui cu ideea ca voi avea 2 baieti, ca vor fi 3 barbati in casa, dar si ca eu voi fi rasfatata lor, facand instructie cu ei Sarcina a decurs normal, dr a stabilit ca va fi tot cezariana, asa ca...am asteptat toamna cu emotie sa facem cunostinta cu al 2 lea boboc.
La controlul de 36 saptamani a fixat data internarii: 6 octombrie, in cazul in care nu vrea sa vina mai repede. M-au cam trecut fiorii gandindu-ma ca m-ar putea apuca nasterea la 120 km de spital si cu membranele rupte sau contractii noi fuga spre spital, blocati in trafic, dar astea cred ca tin de "scenarita" unui neuron gravid Bebe a fost cuminte si m-a lasat sa ma bucur de ceea ce inseamna "nastere programata", adica sa plec cu bagajul facut in tihna, cu totul lasat in ordine, deh! fixuri de femeie gravida, care nu a vrut nici cu o seara inainte sa plece si sa doarma la hotel, ca e mai bine de acasa, chiar daca am intarziat putin, nu am recunoscut nici in ruptul capului ca am fost incapatanata.
Pe 6 octombrie m-am internat.
Pe 8 octombrie dr stabileste data cezarienei.Seara trimit sms-uri fetelor de pe forum ce, cand si cum, fac bagajul ca voi fi mutata la terapie si intr-un final adorm.Dimineata ma intreaba o vecina de salon daca am emotii; nu am, simt ca se intampla ceva cu mine, dar din momentul acela sunt pe mana dr.Urc la terapie, mi se pune perfuzia, mi se ia tensiunea, mai semnez niste hartii ca sunt de acord cu cezariana, cu anestezia, cu .... si astept pana se termina vizita.
La 8.55 intru in sala de operatie, toata lumea este pregatita, totul este steril, urc pe masa: mi se monteaza sonda, electrozii pt EKG, le amintesc de celulele stem, ma dezinfecteaza si anestezistul ma intreaba cate kg am si cere sa mi se pregateasca "un somn de 45 minute" Ma trezesc cu masca pe fata, cer sa mi-o scoata, aveam impresia ca nu am aer sub ea si niste contractii de ziceai ca acum nasc. Asistenta incepe disperata sa-mi faca calmante (3) si nu-si face nici unul efectul, caci oxitocina imi era puna in vena Si uite asa astept 4 ore sa treaca contractiile numarand cate secunde tin...Urmatoarele calmante si-au facut efectul si deja era mult mai bine!A 2 a zi la mobilizare am fost tare motivata sa ma ridic din pat si sa le arat ca pot merge, incat mi-au scos sonda si vineri m-au coborat la salon.
Vineri, 10 octombrie, ora 14 ajung in rezerva. Bebe, care de acum poarta si un nume David Gabriel nu era adus, ma duc eu la el si-mi spune ca doarme tun, cand se trezete mi-l aduce Buuuuuuun ne apucam de povesti cu vecina de rezerva bla, bla, bla...se deschide usa.
O asistenta cu o mogaldeata in scutece vine direct la mine si mi-l pune la san.
Am simtit ca-mi plezneste inima de bucurie, mandrie ca sunt din nou mama, ca pot sa-l fac fericit hranindu-l eu....Doamne ce sentiment minunat sa poti alapta copilul!Aici se incheie povestea nasterii lui David.
.............................................................................................................................................................
De aici continua povestea minunata a unei familii cu 2 copii. E greu, ca sunt mici, dependenti inca de mine, dar e minunat cand ii vezi cum se arunca in bratele tale sa te pupe, cand surade in somn fericit cand striga toata ziua:mama, tata!