Ma gandesc uneori, daca nu ar exista acesti copii, unde s-ar fi oprit visele mele?
Am invatat in timp, ca trebuie sa accept tot ceea ce mi-e dat sa traiesc indiferent cat poate fi de dureros si sa lupt, sa caut forta, sa pot depasi fiecare hop!
Eu am invatat-o pe propria piele, pentru ca nu exista carti, iar sfaturile, hai sa fim seriosi suntem prea mandri pentru a le urma si pana la urma fiecare isi are propria experienta de viata!
As vrea sa-i invat si pe baietii mei: ca familia e cea mai importanta si trebuie sa ramana unita indiferent prin ceea ce trece!
Oamenilor care îmi lipsesc ca prieteni, celor pe care i-am cunoscut, pe care urmează să-i cunosc sau cei cu care nu mă voi întâlni niciodată
marți, 18 noiembrie 2008
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Februarie...
E iarnă, un amestec de toamnă târzie cu zile mohorâte, cu ploi ba mocănești, ba torențiale. Cu zile ce par ușor a se lungi, cu haine mul...
-
Ai plecat atat de repede de langa noi. In toata aceasta perioada, de atatea ori, cu telefonul in mana, ma gandeam ca trebuie sa te sun, imi ...
-
Am inceput de o suta de ori sa scriu despre acest an scolar care, pentru unii e gata, pentru altii continua cu stresul examenelor, repartiza...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu