vineri, 11 septembrie 2009

Croatia 2009

Croatia 2009

Am revenit acasa, dintr-un concediu de vis – Croatia. Am tot incercat in aceste zile sa scriu o fila de poveste, parca nu-mi gasesc cuvintele potrivite pentru a descrie tot ce am simtit: incantare, relaxare, aventura.O vacanta in Croatia e de vis. Din punct de vedere al peisajelor e mai mult decat iti poti imagina pentru un loc: munti, paduri, mare, plaja, porturi si toate intr-un singur loc sau la cativa km distanta. E o impletire de civilizatie germana si arhitectura italiana, ordine germana, dar caldura italiana (putin sange latin nu strica niciodata).Am ajuns sambata (29.08.2009) in Plava Laguna, dupa un drum pe autostrazile maghiare si croate pe care aveai impresia ca zbori si zbori, din cand in cand ma trezeam din vis (mi s-au lungit mainile tot intinzandu-ma in masina sa le dau: covrigi, apa, jucarii, sa scot aparatul foto sa scot camera sa filmez). Am mers aproape 14 ore, nu am simtit oboseala pentru ca in fata noastra se derula permanent un alt si alt peisaj care nu putea decat sa te incante si sa te faca sa uiti ca déjà au trecut ore bune de cand esti pe un scaun in masina.
Ne-am cazat, am mancat si ne-am odihnit pentru a fi gata de a descoperi acest loc minunat.

5 septembrie 2009 (o zi speciala pentru familia noastra 5 ani de la nunta)

Cristi a vrut sa ne ofere un cadou special, de suflet, pentru aceasta zi – o zi in Venetia-. Ne-am imbarcat la bordul unui vapor de 300 locuri cu 2 copii dupa noi, in carucioare, ce sa mai zic doi parinti nebuni, dornici de a-si aniversa in cel mai placut mod o zi speciala din ziua lor.
Am ajuns in Venetia nauciti dupa 2.5 h pe vapor, la o temperatura de 13 grade Celsius unde numai eu eram imbracata in maieu si pantaloni scurti, restul toti de toamna, dar ma si vedeam cu un hanorac nou…Ei m-am incalzit instant cand am dat piept cu primul pod peste Grand Canale, peste care am trecut carucioarele in brate, neavand rampa de acces pt carucioare….si asa am trecut peste toate podurile pana in Piata San Marco de vedeam in fiecare pod Podul Suspinelor. Eu am mai avut ceva noroc ca mai aparea cate un barbat binevoitor “signora, prego” si mai prindea de carucior.

Piata San Marco e coplesitoare prin tot arhitectura, istorie, semnificatie, lume, porumbeii (simbolul).

Ce te impresioneaza la 3 ani…..Dragos cum a fost azi? Ce ti-a placut cel mai mult? Sunt suparat…De ce?M-am suparat pe porumbeii….din San Maco….De ce? Sunt foarte obraznici, mi-au mancat tot sandwichul, foarte urat din partea lor! Am vrut sa le dau 2 palme!!!!Niciodata nu am sa-i iert!

Am parasit furnicarul din San Marco si am intrat sa mancam intr-un Ristorante, apoi cu pare de rau ne-am intors pe drumul Golgotei din nou cu carucioarele in brate la vapor. Am lasat in urma Venetia, cea care ne-a umplut sufletele intr-o zi care va ramane speciala si deosebita pentru noi toata viata….superba (desi in mintea mea era o alta imagine a Venetiei)
Am plecat cu intarziere din Italia, marea agitata s-a mers o buna bucata pe langa tarm, apoi a taiat de-a lungul marii….din cauza vantului si a vitezei parca erai intr-un carusel, am avut noroc David a dormit tot drumul, Dragos o buna bucata din el, eu nu am avut rau e vapor, doar Cristi numara milele pana la mal….si ce departe ti se par uneori 5 mile cand porneste sirena vaporolui ca unul din motoare a luat foc. Norocul nostru ca eram la cateva mile de portul din Porec, caci altfel am fi fost aruncati cu vestele de salvare in mare si asteptam sa fim salvati…Mare noroc, am ramas doar cu un gimpe in suflet, dar cu gustul unei mari aventuri traite! Cristi a declarat ca vaporul e scos momentan din deplasarile noastre!

Am mai fost la Rovini si Varsar tot in croaziera pe mare, dar inainte de aventura cu Venetia…Doua orase port, cu arhitectura in stil Italian si rigurozitate nemteasca.Am parasit Plava Laguna pe 7 septembrie cu parere de rau, dar cu sufletele pline de incantare, relaxare, care speram sa ne ajunga sa trecem peste tot ce inseamna un an in viata noastra de zi cu zi.
La intoarcere am fost in Pula, unde am vizitat Coloseumul, tot cu cele 2 maimute dupa noi care déjà faceam crize cand vedeau aparatul foto si camera.

Si incet, incet sau la 130-150 km/h am lasat in spate 10 zile de vis din 2009.