Acum cativa ani schimbarile majore ma luau prin surprindere si imi cam dezechilibrau ritmul, acum (asta am observat de cand am copii) sunt mai curajoasa, mai increzatoare in fortele mele.
La inceput de an ne-am facut si noi planurile noi si cum orice are pasi de realizare, unul din ei e reintoarcerea mea la scoala cu cateva luni mai repede...daca altadata as fi simtit chestia asta ca pe ceva infricosator acum o percep ca pe ceva normal....adevarul e ca dupa 3 ani si 7 luni de stat acasa parca iti pica ca o gura de oxigen in momente vitale!
Cu copii ne vor ajuta si socrii. David va sta la ei in timpul sapatamanii(in wkend cu noi)si Dragos va merge in continuare la gradinita, la amiaza am sa rog pe cineva sa-l ia si pana vin eu va sta cu strabunica lui.
Ma rog la DD sa ne dea puitere sa realizam tot ce ne dorim!
Oamenilor care îmi lipsesc ca prieteni, celor pe care i-am cunoscut, pe care urmează să-i cunosc sau cei cu care nu mă voi întâlni niciodată
vineri, 8 ianuarie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Februarie...
E iarnă, un amestec de toamnă târzie cu zile mohorâte, cu ploi ba mocănești, ba torențiale. Cu zile ce par ușor a se lungi, cu haine mul...
-
Ai plecat atat de repede de langa noi. In toata aceasta perioada, de atatea ori, cu telefonul in mana, ma gandeam ca trebuie sa te sun, imi ...
-
Am inceput de o suta de ori sa scriu despre acest an scolar care, pentru unii e gata, pentru altii continua cu stresul examenelor, repartiza...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu