marți, 9 februarie 2010

Din nou la scoala


In fiecare an reincep scoala...acum reincep dupa concediile de ingrijirea copiilor...e o emotie de confruntare a noului, a ineditului...
Reintoarcerea o fost brusca (ne-a venit o idee, ne-am facut cateva planuri si am decis:ma intorc)
Am luat catedra de stiinte socio umane, pe care eu sunt titulara de 8 ani si in campul muncii din 1999 (Doamne ce a trecut timpul).
Catedrele noastre sunt un amestec de:logica, psihologie, ed. antreprenoriala, economie, sociologie si filosofie...si semestrul asta am din fiecare :)
In primul an mi-a fost greu sa trec de la o ora la alta, acum e deja obisnuinta!

Am regasit o alta locatie (cladire noua, dupa standarde europene de zeci de mii de mp, cu laboratoare, cu CDI, cu sala de sport, cu sala festiva), conducere noua, colegi noi si alta generatie de copii.
Am regasit colegii obositi si plictisiti ca nu mai exista acel feed back pe care-l astepti de la elevi, siderati de ce vad pe fluturasul de salariu, o conducere stresata ca nu sunt bani...si in banci niste copii, aceeasi timizi, obraznici, simpatici, draguti adolescenti care cauta ceva...oare vor gasi?

marți, 2 februarie 2010

3 ani, 7 luni si 2 saptamani

Pare a fi mai mult un titlu de film, cel mai palpitant film pe care l-am trait, o perioada care mi-a schimbat cu adevarat viata, statutul, a fost si va ramane cu siguranta cea mai frumoasa perioada a vietii mele aceea de "exlusiv mamica"

Mi-am dorit intotdeauna copii, am visat ca vor fi 2, cei mai si mai, ca doar sunt ai mei, cei mai pretiosi copii!

A fost o perioada in care am invatat multe, de la ce inseamna sa nu mai fii copil, ci sa fii adult cu responsabilitati, sa te simti cel mai fericit om de pe pamant cand tii pentru prima data in brate "copilul tau", sa veghezi noptile surasul bebelusului, sa astepti cu nerabdare fiecare etapa, apoi sa constati ce repede a trecut.

Sunt clipe unice; nasterea, cand iti vezi pentru prima data copii, cand alaptezi, cand auzi MAMA, cand te trezesti ca face primii pasi, e minunat ca am avut privilejiul de a fi langa ei 24/24.

Gata s-a incheiat...imi reiau activitatea profesionala....am un nod in gat ca atunci cand fac bagajul si trebuie sa plec din locul unde am petrecut un concediu de vis....gata!

Copii sunt acum la bunici, fericiti, doar eu nostalgica dupa dulcea dependenta de mama...mi-e greu, dar mandra ca am copii mari, ca-mi reiau activitatea si incerc sa ma pregatesc pentru o noua confruntare care nu se va mai termina pana la pensie, cand as vrea satretraiesc prin nepotii mei acesta draga perioada, a copilariei!