joi, 26 septembrie 2013

7 ani impreuna!

Cu siguranta nasterea unui copil e un eveniment unic in viata unei mame, a unei familii. Ai sosit in viata noastra intr-o toamna superba...calda si lunga. Voi tine minte toata viata emotia, nerabdarea, frustrarea, durerea si ingrijorarea cu care am asteptat sa te vad si sa te tin pentru prima data in brate. Ai facut ca din aceea clipa viata mea sa se schimbe definitiv, sa gandesc permanent ca alegerile mele te vizeaza direct si pe tine. Ca hotararile mele iti decid si viitorul tau. Alaturi de tine am invatat ce inseamna sa fii pentru prima data mama, parinte. Datorita tie imi reamintesc cum a fost copilaria mea.
Mi-as dori ca fiecare an pe care il petrecem impreuna sa fie plin de clipe fericite sa fii mandru ca suntem parintii tai, iar tu sa fii permanent bogatia de nepreutuit a noastra.
Te iubesc micutule, la fel ca si pe David, enorm!

La multi ani!





























marți, 24 septembrie 2013

Dileme

Pana terminam gimnastica ne va fi cuplit de greu. Ieri am iesit la 14 de la scoala, Dragos manca cu viteza melcului in agonie, la 15 am plecat la spital, la 17 am terminat. Am ajuns acasa, am mancat, si joaca o jumatate de ora cu ochii pe ceas, apoi teme.....multe teme:o pagina intreaga cu liniute, care a suferit si o foaie rupta.
 Nu stiu cum e mai bine:sa lasam porcii pe foaie (care ne"distrug fisa, ne va da Frau 4, uite ce urat arata sau lacrimile, ca am rupt foaia si iar o ia de la capat cu toate ca nu facuse decat 3 linii)....Oricum o dam nu iesim bine, deocamdata suntem in dilema!
A urmat o alta jumatate de pagina cu alte liniute si o pagina mare cu colorat. Tema suplimentara a ramas nefacuta, ca la ultimele linii deja capul era pe caiet!

Miercuri au amandoi sedinta cu parintii de la 16. Pe bunica am delegat-o sa mearga cu Dragos la gimnastica, bunicul sta cu David, Cristi la serviciu, eu ma voi invoi o ora, ca am si seral si ma voi imparti sa ajung la amandoi. Ne-ar mai trebui niste clone de bunici, parinti sa ajunga peste tot in acelasi timp.
Bine ca nu avem mai multi copii!

Ieri au sosit si caietele auxiliare...ghiozdanul lui Dragos avea 5 kg. In cazul asta trebuie sa faca sala, forta si sa lasam balta masajul de relaxare si electrozii cu ultrasunete!

duminică, 22 septembrie 2013

Ce greu e orice inceput!

Nu mi-a placut istoria pentru ca nu am putut retine datele. Mi-a fost imposibil sa retin zi,luna, an pentru fiecare eveniment care s-a petrecut......si constat ca am o problema si cu datele ce urmeaza :). Daca e o chestie de pe vremea copilariei, nu inseamna ca imbatranesc!

Trebuie sa fiu mult mai organizata cu programul copiilor. Oricum o luna de zile ne este greu pana intram in rutina. Eu intre cele 2 scoli, apoi fiecare copil cu programul lui, inclus in al meu....

Am inceput si primele teme. Dar ceea ce nu inteleg: de ce trebuie sa invete de la inceput sa scrie si cu creionul (mai putin), cu stiloul si cu pixul cu gel!
Dragos le percepe ca fiind ceva pe care trebuie sa le faca, urgent, sa scape de ele, dar.....de ce dureaza asa de mult. E stresat, ca nu suporta sa greseasca si nu va arata fisa bine. Si datorita acestor instrumente de scris (pix, stilou) e mai greu sa stergem si sa corectam fara urme.Dar ne facem noi mari si vom scrie repede, frumos si corect!

sâmbătă, 21 septembrie 2013

Sunetul clopotelului

16 septembrie 2013

O zi cenusie de toamna, specifica acestei zone, de nord a tarii. Putine zile de inceput de an scolar le-am prins insorite, dar in marea de copii cu zambete largi pe fetele bronzate si rumenite de soare, tipete, rasete si voci pitigaiate, multitudinea de buchete de flori din mainile lor, uiti de cenusiul care te inconjoara.
Ne aliniem frumos la clasa I G. Prichindeii zglobii vorbesc tare si nu au rabdare sa astepte finalul discursurilor de la prezidiu. Printre ei Dragos, langa o fetita la fel de mica ca si el, stau stingheri si uimiti de ceea ce se intampla in jurul lor. E atata agitatie, emotie si voci necunoscute incat Dragos ma tine strans de mana si-mi sopteste: "Mama, stai cu mine!"....Parca ma vad pe mine in fetita acea mica cu ghiozdanul imens in spate acum 31 de ani cand incepeam clasa I.
Am ramas cu imaginea unei curti imense.....acum mi se pare atat de mica curtea scolii unde am fost eu eleva. Iar toti elevii mi se pareau uriasi.
Intram in clasa, se fac multe poze, Frau sta cu ei vreo 15 minute, coboram, iar pentru poze (asta e epoca) si plecam spre casa, fiecare cu gandurile lui......ce repede a trecut timpul!