Ani pictati in nuantele unor cuvinte

Primul meu jurnal dateaza inca din liceu. Eram prin clasa a X a cand am simtit nevoia pentru prima data sa scriu despre ceea ce traiam la scoala. Erau cuvinte scrise cu atata sinceritate incat recitirea lor se facea cu lacrimi. Apoi, in timp, am descoperit ca aceasta era o buna terapie. Intensitatea intamplarilor trecute se estompa in timp si tragismul se transforma  in zambet si apoi era inlocuit de nostalgie.

A venit perioada facultatii. Se observa clar influenta asupra scrisului a cartilor citite, a jurnalelor pe care le devoram, a iubirilor traite. Sunt pagini scrise atat la persoana I cat si la a III a. Cred ca e perioada cand am scris despre iubire, dezamagire, politica, prietenie, tristete, dezgust, infrangere. E un volum de suflet al meu pe care-l recitesc uneori cu surprindere, cu invidie si cu mult dor.

Am inceput scrisul in blog cand statutul meu s-a schimbat: am devenit mama. La inceput toate postarile erau doar raportari la programul meu si al copiilor, apoi, incet, incet......baietii cresc si se observa ca imi recapat independenta scrisului. Ma apuca iar nostalgia. Azi m-am uitat mult la poze cu ei mici, la niste montaje facute de mine cu ei.........vai ce dor mi-e de primii pasi ai lor, de perioada gangurelilor, de prima zi de gradinita. dar toate acestea au fost demult.

13 august 2003
Jurnalul - este o modalitate de a surprinde fizic timpul.Chiar daca poate sa te infricoseze banalul pe care-l descoperi de-a lungul anilor, chiar daca poti anticipa lipsa unor perspective in viitor, undeva, acest jurnal personalizeaza un timp personal, al stapanului de jurnal.
Jurnalul- o operatie fara anestezie, care doare, dar iti face bine!
Jurnalul te face sa fii vesnic treaz, atent. Atunci cand scrii trebuie sa fii atent, sa ai  forta de a asterne pe hartie anotimpuri ce se transforma in ani pictati, in nuantele unor cuvinte.