vineri, 27 iunie 2014

Omul liber nu cere, isi ia singur.....

        Nimic nu-i mai spectaculos, mai incarcat de emotie decat, inca o zi de vara pe care o redescoperi, cand razele soarelui razbat, ceata invaluie gales piscurile dealurilor.
Diminetile de vara sunt spectaculoase, ceata invaluie ca o vata dealurile si se ridica disipandu-se in neant lasand cerul de un albastru prea limpede, incat sa nu te doara ochii privindu-l .
       Erau acelasi strazi pe care le revedeam la distanta de cativa ani, "strazi cu nume" cum imi place sa le numesc pentru a le diferentia de atatea strazi pe care am trecut, fara sa pot spune pe unde am fost. Alei ce se infundau in garduri vii, imprejmuite de magnolii, smochini si alti copaci exotici. Si ca orice anonim trec fara a atrage nimanui atentia, in schimb observ, dar mi-e lene sa fac deductii si atunci plec.....mai departe si mai departe......Spre ce? 
        Omul liber nu cere, isi ia singur..... (13 august 2000)