joi, 24 iulie 2014

Realizări mari şi realizări mici!

      
Sunt realizări mari şi realizări mici. Sunt lucruri pentru care munceşti toată viaţa şi nu le ai niciodată, sunt lucruri pe care ţi le doreşti aşa intr-o doară, ca pe un gând nebunesc şi scuturi repede capul să plece şi se intâmplă, de aici şi replica : ai grijă ce-ţi doreşti că s-ar putea să ţi se implinească.
Sunt multe lucruri care ţi se intâmplă in viaţă şi de asta viaţa are farmecul ei, dacă il simţi.
        Stiu că am trăim mult timp cu sentimentul acela de mândrie, de fericire, de realizare şi cu replica in urechi ; felicitări sunteţi licenţiată in filosofie! Am simţit-o ca pe o realizare unica a mea.
Nu s-a comparat cu sentimentul unic şi irepetabil de a-ţi ţine pentru prima dată copilul în braţe. Acesta este de altă factură, alte sentimente, alte note, din alt capitol al vieţii, in 2!
         Iar acum cand am primit feedback-ul pentru  lucrarea de grad, că pot s-o termin şi să o predau, am resimţit aceeaşi bucurie, a MEA. Acelaşi sentiment de reuşită interioară......al meu.

luni, 7 iulie 2014

Fiecare cu lucrarea lui


    Vara asta mi-e dedicata in mare parte lucrarii de grad I. Am mai citit, am mai conspectat, facut planuri de idei pana acum, dar acum trebuie asamblata. Mi-am creat toate conditiile necesare de lucru: baietii la bunici, Cristi la serviciu aproape toata ziua, deci liniste si atmosfera de lucru.
       Dar.......la inceputul vacantei nu prea i-am bagat in seama, veneau, plecau, mai bateau ceva, mai o zi, doua pauza......e vorba de echipa de mesteri a vecinilor.
      Acum cred ca s-a schimbat, ca sunt cei care lucreaza in exterior la tencuiala. Vin la 7 cu precizie elvetiana si incep sa-si organizeze frontul de lucru:
- Baaa avem tigari?
- Daaaaaaaa!
- Cafea ati adus?
- Da, eu!
- Apa, aaaaapa avem?.....
- Daaaaaaa!
- Bine, ma, hai porniti muzica!
      Urca toti pe schela si dupa nici doua minute incep sa coboare pe rand, ca nu si-au luat toate sculele la ei. Se intalnesc jos si rad, ca iar trebuie sa urce. Sunt din nou sus pe schela si cioc, cioc, faaash, fash, taaaaaaaxiiiiiiiiii du-ma unde vrei......se aude atat de la radio, cat si din acompaniamentul unuia dintre ei! Ceilalti rad de el ca nu canta bine si strica piesa, se supara si ii provoaca pe ceilalti sa cante si sa te tii!
      Au decis sa opreasca muzica ca au nevoie de priza si incep sa converseze: ce-au mai facut in wkend, barfe din interiorul grupurilor de prieteni, cine s-a mai despartit, cine s-a mai cuplat, cine a refuzat oferte beton de lucru si prefera sa piarda vremea (ca asa sunt oamenii...concluziile lor) dar ceea ce e fantastic ca fiecare propozitie se termina cu o trimitere la origini, indiferent de contextul sau personajul despre care se vorbeste.
      Acum e liniste, ca dupa doua ore de lucru sunt in pauza :)

revin cu completari :)

      Intr-o pauza de-a mea, la bucatarie, ca eu doar mut frontul de lucru de la birou la aragaz :) aud perfect dialogul lor, care este savuros, si-mi pare rau ca nu am timp mai mult sa stau sa ascult, eventual sa notez tot.
-Bai ati vazut ca tot wkendul au arata-o pe Elena Udrea si prietenele, la aerobic?
-Da, ma, numai pe curul ei au tinut camera de filmat! (rasete)
-Oare au facut audienta?
-Pai tu ce crezi, nu stii ca au aratat-o si la plaja...........
-Ma arata bine, se intretine .....cred ca o voteaza cativa barbati :))))))))

vineri, 4 iulie 2014

Videoclipuri

http://slide.ly/view/faafe04d247c4076488a4dbfe6fb0455

http://slide.ly/view/1dea421a832fb8189e7080bb1b20a3b0

Amintiri dragi despre tara mea

  


   Sunt excursii si excursii, vizite si vizite, fiecare varsta are descoperirile ei, trairile ei. Fiecare intalnire trezeste sau omoara in noi diferite sentimente....
     "Prieten crescut la oras sau de o fiinta cu sufletul satului: casa in care ai intrat si-a regasit stapanul etern si locul firesc in curtile dorului. Iti multumesc pentru intelegerea si rabdarea de-a fi prieten al adancului, tovaras al linistei, joc peste fapte" (Lancram - L.Blaga)
      Aceste cuvinte ne asteptau la Lancram (casa memoriala a lui L. Blaga). Pentru noi ce-i care-i trecem pragul cu sfiala, cuvintele devin sfinte si mute, pentru a putea scrie in cartea de onoare. Si atunci cu evlavie ne lasam o parte din suflet acolo printre atata istorie si trecut, lasam o doza de prezent si luam cu noi imagini, senzatii care ne-au rascolit.
      Asa facem de fiecare data: lasam parti din suflet si ne umplem golul, cu amintiri. Frumoase amintiri iti creaza Romania! (iunie 2000)

Cantare vantului

„În iubire nimeni, nimeni
nu-şi ţine cuvântul.
Veşnic strâns îmbrăţişat
te-a ţinea numai pământul.”
Astfel cântă sfâşiat
lângă mine vântul,
când la dreapta, când la stânga,
lângă mine vântul.



                               Lucian Blaga - Cantare vantului

miercuri, 2 iulie 2014

Panza de paianjen

    
   Sincer, nu mai stiu de cate ori am citit-o. Dar au fost verile de liceana in care am savurat-o ca pe o prima intalnire. Nici nu stiu ce-mi place mai mult la cartea asta: Diana (tineretea ei), iubirile ei, vara, marea sau toate la un loc.
        Intr-o sesiune de vara am plecat cu romanul bine ascuns intre cursurile de metafizica in parc, sa invat. Le spusesem fetelor ca lungile lor pauze de cafea si tigara ma vor face sa-mi pic examenul. Dar puteai sa inveti metafizica in parc? Premeditasem toata scena si cu romanul sub brat m-am furisat pe o banca si m-am cufundat in lectura. Dupa vreo 3 ore de lectura, cu constiinta incarcata, dar cu sufletul plin de inspiratie am citit si eu primul subiect "Fiinta si nefiinta" si l-am retinut pentru totdeauna, mai ales ca acela mi-a si picat la examen.(am luat 8).
        Acum cativa ani, intr-o dupa masa de iarna, am luat cartea si cu o cana de ceai m-am apucat de lectura......nu a mers. Degeaba, mintea mea asocia lectura acestei carti cu vara. Si cu parere de rau am pus-o inapoi in raft.
        Zilele astea cautand o carte pentru lucrarea de grad, ochii imi cad pe "Panza de paianjen" de Cella Seghei. Simteam cum inima imi bate tare, de parca s-ar fi miscat hainele pe mine, o simteam in gat. Si cu mainile tremurande, ca dependentii de substante, cu ochii sticland de bucurie am apucat-o. Am deschis-o si m-a izbit mirosul ei. Nu stiu de ce, dar parca mirosea la fel, ca in toate verile cand am citit-o. Parca miroase a saloanele acelea, de demult, cochete in care femeile se intalneau la un ceai si vorbeau despre mondenitatile zilei.
         Cu siguranta vara asta am s-o recitesc!

    "Je crois le secret de votre tristesse, (car vous etes triste, Laura), c'est que la vie vous a divisee. L'amour n'a voulu de vous qu'incomplete.
     Vous repartissez sur plusieurs ce que vous auriez voulu donner a un seul."
                           Andre Gide    (motto-ul cartii)
"Ma voi putea retrage dupa bunul meu plac.Dar trebuie sa mai incerc,sa mai caut,poate mai exista un drum.” 

 "Dar câtă nevoie aveam să fiu fericită! De unde să ştiu că fericirea nu e euforia, vârtejul, beţia, senzualitatea difuză, camuflată în atâtea învelişuri poleite de o poezie falsă?!"

 "Dădeam proporţii nemăsurate dezamăgirilor poate fireşti la vârsta când şi iluziile sunt prea mari, când ţi se pare că fericirea întreagă ţi se cuvine, când n-ai nici îngăduinţă, nici înţelepciune."

" Trăisem cu năzuinţe, cu nelinişti, cu ochii mari deschişi, într-o sforţare asemenea aceleia pe care o face orbul să vadă. Şi nimeni nu mă ajuta să-mi aleg cărarea, să văd adevărul. Adulmecam în acel fiecărui anotimp, al fiecărei clipe rostul vieţii mele, împlinirea mea adevărată, simplă, bună, fără s-o găsesc. Dădeam proporţii nemăsurate dezamăgirilor fireşti la vârsta când şi iluziile sunt prea mari, când ţi se pare că fericirea întreagă ţi se cuvine, când n-ai nici îngăduinţă, nici înţelepciune."
                         "Panza de paianjen" Cella Seghei