miercuri, 2 iulie 2014

Panza de paianjen

    
   Sincer, nu mai stiu de cate ori am citit-o. Dar au fost verile de liceana in care am savurat-o ca pe o prima intalnire. Nici nu stiu ce-mi place mai mult la cartea asta: Diana (tineretea ei), iubirile ei, vara, marea sau toate la un loc.
        Intr-o sesiune de vara am plecat cu romanul bine ascuns intre cursurile de metafizica in parc, sa invat. Le spusesem fetelor ca lungile lor pauze de cafea si tigara ma vor face sa-mi pic examenul. Dar puteai sa inveti metafizica in parc? Premeditasem toata scena si cu romanul sub brat m-am furisat pe o banca si m-am cufundat in lectura. Dupa vreo 3 ore de lectura, cu constiinta incarcata, dar cu sufletul plin de inspiratie am citit si eu primul subiect "Fiinta si nefiinta" si l-am retinut pentru totdeauna, mai ales ca acela mi-a si picat la examen.(am luat 8).
        Acum cativa ani, intr-o dupa masa de iarna, am luat cartea si cu o cana de ceai m-am apucat de lectura......nu a mers. Degeaba, mintea mea asocia lectura acestei carti cu vara. Si cu parere de rau am pus-o inapoi in raft.
        Zilele astea cautand o carte pentru lucrarea de grad, ochii imi cad pe "Panza de paianjen" de Cella Seghei. Simteam cum inima imi bate tare, de parca s-ar fi miscat hainele pe mine, o simteam in gat. Si cu mainile tremurande, ca dependentii de substante, cu ochii sticland de bucurie am apucat-o. Am deschis-o si m-a izbit mirosul ei. Nu stiu de ce, dar parca mirosea la fel, ca in toate verile cand am citit-o. Parca miroase a saloanele acelea, de demult, cochete in care femeile se intalneau la un ceai si vorbeau despre mondenitatile zilei.
         Cu siguranta vara asta am s-o recitesc!

    "Je crois le secret de votre tristesse, (car vous etes triste, Laura), c'est que la vie vous a divisee. L'amour n'a voulu de vous qu'incomplete.
     Vous repartissez sur plusieurs ce que vous auriez voulu donner a un seul."
                           Andre Gide    (motto-ul cartii)
"Ma voi putea retrage dupa bunul meu plac.Dar trebuie sa mai incerc,sa mai caut,poate mai exista un drum.” 

 "Dar câtă nevoie aveam să fiu fericită! De unde să ştiu că fericirea nu e euforia, vârtejul, beţia, senzualitatea difuză, camuflată în atâtea învelişuri poleite de o poezie falsă?!"

 "Dădeam proporţii nemăsurate dezamăgirilor poate fireşti la vârsta când şi iluziile sunt prea mari, când ţi se pare că fericirea întreagă ţi se cuvine, când n-ai nici îngăduinţă, nici înţelepciune."

" Trăisem cu năzuinţe, cu nelinişti, cu ochii mari deschişi, într-o sforţare asemenea aceleia pe care o face orbul să vadă. Şi nimeni nu mă ajuta să-mi aleg cărarea, să văd adevărul. Adulmecam în acel fiecărui anotimp, al fiecărei clipe rostul vieţii mele, împlinirea mea adevărată, simplă, bună, fără s-o găsesc. Dădeam proporţii nemăsurate dezamăgirilor fireşti la vârsta când şi iluziile sunt prea mari, când ţi se pare că fericirea întreagă ţi se cuvine, când n-ai nici îngăduinţă, nici înţelepciune."
                         "Panza de paianjen" Cella Seghei