sâmbătă, 26 decembrie 2015

Si Sisif ajunge cu bolovanul in varf...2015

   
 Si Sisif ajunge cu bolovanul in varf...Rasufli usurat ca ai mai reusit sa urci, inca un an, pana in varf. Cu greu, cu sudoare, cu lacrimi, cu frustrari, cu zambetul pe buze, cu gura pana la urechi, proiectele s-au indeplinit, obiectivele au fost atinse, altele sunt in asteptare sau abandonate, din diferite motive. Se spune ca ceea ce nu ne iese inseamna ca nu ne-am dorit cu adevarat. Asa o fi!
     2015 a fost pentru mine un an cu realizare profesionala ( 1.04.2015 am sustinut gradul I), vara cu un concediu minunat dupa care am tanjit vreo 5 ani, controale medicale cu copiii si internari de urgenta sau programate, tot pentru ei. Eu, multumesc lui Dzeu ca am fost sanatoasa! A fost un an la extreme "stresant si relaxant pe alocuri". Sunt gurile de oxigen pe care apunci sa le tragi, cand simti ca te scufunzi, dar e bine, daca reusesti sa iesi la suprafata dupa fiecare infrangere. Am inregistrat si cateva dezamagiri, dar mult mai putine, pentru ca nu mai am asteptari si vai ce bine este! Dar la fel cum stergi un fisier din computer asa le voi sterge si eu din memorie.
      2016.....habar n-am! Voi implini 40 de ani! Daca la 30 de ani deveneam pentru prima data mama, la 40 vreau sa scot o carte, a mea, o parte din mine care vreau sa ramana copiilor mei. Cand vor fi mari si eu nu voi mai fi, sa o rasfoiasca, din cand in cand si sa ma regaseasca, o altfel de mama, decat cea pe care ei au cunoscut-o (partenera lor de joaca, cea care are grija de ei cand sunt bolnavi, cea care gateste). In acele randuri vor regasi cuvinte pe care nu le-am rostit tare, cu voce, dar le-am purtat in suflet. Acolo vor regasi pe mama lor, cea care se exprima mult mai usor in scris!
Cred ca asta imi doresc de la 2016, sa am timp sa scriu si o voi considera tema mea de casa zilnica, sa scriu obligatoriu in fiecare zi cate ceva! Sa fim sanatosi toti patru, sa avem liniste sufleteasca si sa zambim mult!
   

vineri, 27 noiembrie 2015

Iubita unui singur anotimp

      Intr-o alta viata promit solemn ca am sa iubesc frigul, ploaia si iarna care sta sa se astearna la picioarele mele. Dar lasa-ma in viata asta sa iubesc un singur anotimp, sa fiu monogama, si nu ma obliga sa gasesc in fiecare, calitatile unui iubit. Fiecare anotimp e diferit, iar eu nu ma pot imparti in patru. Vreau sa fiu iubita unui singur anotimp:vara. Sunt fiinta solara care straluceste sub razele soarelui.
Acum cand zilele sunt incetosate, ude, reci si neprietenoase, le port cernita.

miercuri, 4 noiembrie 2015

Adevaruri, minciuni = realitate

Baietii cresc si tot mai des avem discutii pe diferite teme: sensul unor cuvinte, reclame TV, atitudinea cuiva intr-o anumita situatie.....am devenit un reper al adevarului. Multe discutii se termina cu  "tu crezi asta?" Tu ii crezi?"
Pe langa serialele lor de desene, toti 3 urmarim Master Chef si Visuri la cheie. Mai ales Dragos! L-a prins emisiunea cu toate etapele ei: de la povestea emotionanta a cazului pana la finalul fericit in care casa arata "de lux" dupa parerea lui.
Intr-o zi rasfoind facebookul ochii imi cad pe un articol, cum ca aceasta emisiune ar fi o facatura, ca a fost un caz, care a ramas doar la stadiul de filmare intr-o casa renovata, dar nu a fost a lor! Nu stiu daca e o stire adevarata, nu mai cred in ce scrie presa, cu atat mai putin ce apare on line, dar....daca e adevarat? Ce ar zice Dragos daca ar afla ca acei oameni carora li s-a promis ceve, carora li s-a indeplinit un vis, in fata ochilor lui nu-i decat o minciuna...?

luni, 2 noiembrie 2015

O zi de doliu national

Nu prea scriu despre durerile mele sufletesti. Mi se pare o durere prea a mea sa o descriu in public, fie el jurnal, blog sau destainuire. Dar acum nu mai e doar durerea mea, e a Romaniei, a tuturor celor care empatizam in aceste momente cu cei care au trecut prin tragedia incendiului din Clubul Colective- Bucuresti. (sunt 62 de morti si vreo 140 de raniti internati)
E doliu national si atatea sentimente imi strang inima. In toate aceste zile David a fost cu noi si si-a pus o multime de intrebari incercand sa-si finalizeze puzzelul din capul lui.
-Mama, asa-i ca in 10 (ideea e ca acum 10 zile) au fost amendati ca nu aveau reparat totul?
-Da, asa-i!
-Si i-a durut in cur de amenda!
-Exact!
_Daca ar fi reparat, azi nu s-ar mai fi aprins!
Mintea unui copil de 7 ani a inteles mai bine decat adultul ca....."daca....atunci...." Acum e prea tarziu sa mai dai timpul inapoi pentru cei 30 de morti! Dar putem invata din asta ca suntem responsabili:pentru noi si pentru ceilalti.
Daca eu imi invit prietenii la mine acasa ma asigur ca ei sunt in siguranta! Oare cati operatori de servicii se gandesc la siguranta clientilor lor?
      Orele trec, e tot doliu national....lumanarile si florile se aduna la locul tragediei....Ma pun in pielea parintilor care-si vor ingropa de maine incepand, copiii (cei mai multi sunt tineri) si ma cutremur. Nici nu pot sa ma gandesc cum ar fi daca...Si baietii vor fi mari si vor pleca sa se distreze in cluburi, la terase, concerte. Nu vreau sa innebunesc in acele cateva ore asteptandu-i, ci vreau sa-i stiu in siguranta, fericiti oriunde ar fi.
David urmareste pe burtira statistica. Numarul mortilor creste, se modifica numarul internatilor si ma intreaba:
-Mama numarul mortilor poate sa scada?
-Nu! Mortii nu mai pot invia! Imi dau seama ca nu intelege ce inseamna a invia si ii spun ca nu se mai pot face bine!
-Dar nu au fost oameni niciodata morti si apoi totusi s-au facut bine?
Imi dau seama ca stie ceva de coma, probabil a auzit vreo poveste, dar e asa de complicat sa-i explic...incat ma intreaba:
- Unde vor pleca toti?
- La ceruri!
.......................................................

sâmbătă, 17 octombrie 2015

Profilul meu profesional


Profilul 3Angle a fost obținut prin intermediul aplicației http://www.job360.ro/3angle - See more at: http://dumitreltoma.ro/index.php/opinii/172-profilul-meu-3angle#sthash.02hQ13rv.dpuf
Profilul tău 3Angle
Eşti o persoană ingenioasă, creativă, plină de avant. Te găseşti în competiţie doar cu tine deschizând porţi de înţelegere care îi copleşesc pe cei din jur, unii dintre ei mai puţin entuziaşti, mai puţin animaţi de provocările vieţii, mai puţin avântaţi.

În plan profesional aduci elan, zbor, încântare şi foarte multă bucurie, reuşind chiar şi atunci când sunt probleme într-o companie, să strângi în jurul tău oameni frumoşi doritori să se rescrie sau oameni profunzi interesaţi să continue valsul poate într-un alt ritm, poate cu alţi paşi.

Ceea ce altoieşti pe trunchiul unui grup, firme, companii sunt valorile frumoase că: integritatea, deschiderea, elasticitatea, flexibilitatea, creativitatea, bucuria, elanul şi o atitudine corectă în care omul este pe primul plan.

În comunicare aduci nonjudecata, empatia, suportivitatea, fiind un bun prieten chiar şi cu colegii morocănoşi.

În conflicte preferi să te te menţii ca o persoană neutră sau cauţi să aduci armonie fără să jenezi sau să dai deoparte punctele de vedere ale celor implicaţi. Preferi să împleteşti ambele abordări aducând în nota finală ceva unic.

În planul creativităţii eşti persoana deschisă, nonconformistă, căutând să revoluţionezi un domeniu sau măcar să aduci o notă proprie. Nu-ţi plac căile bătătorite. Paşii tăi sunt unici în zăpadă.

În plan motivaţional îţi place să oferi stroke-uri kinestezice, olfactive, pozitive, să oferi feedback nuanţat fără a fi preocupat(ă) de jocul aparenţelor.

Vocaţional, îţi alegi profesia intuitiv fără a tânji după ceea ce fac ceilalţi. Eşti o persoană preocupată să dai sens locului şi drumului tău, căutând în mediul tău de expresie să aduci un soi de unicitate care nu este a ego-ului ci a Centrului tău. În relaţia cu managerii e posibil să fii greu acceptat(ă), flerul tău, deschiderea ta intrigandu-i sau facându-i să se simta invidioşi. Degajării tale, relaxarii, încearcă să-i adaugi, în anumite situaţii, seriozitate pentru a nu-i speria pe ceilalţi.

În team building-uri sau training-uri interne obişnuieşti să vii cu multe insight-uri, idei, jocuri pe care ceilalţi nu le-au avut sau nu au auzit de ele şi care pot declanşa reacţii diferite: fie de rejecţie, fie de entuziasm.

Eşti persoana animată de ceea ce este altfel şi uneori încântarea te fură transformându-te într-un angajat care face o mie de lucruri dar care nu mai are timp pentru el, sau într-o fință care nu-şi găseşte locul, veşnic în căutare de noi oportunităţi.

Sunt situaţii pe care le gestionezi foarte fin aducând din blândeţea mamei, căldura ei, suavitatea, dar şi situaţii care în care poţi cascadă comportamente considerate de ceilalţi că fiind prea îndrăzneţe.

Uneori te bucuri de alegerile făcute, alteori tristeţea te copleşeşte fără motiv aducând în ea parcă din poverile întregii umanităţi.

Atunci când are loc un brainstorming îţi place să participi chiar dacă nu ai expertiză în respectivul domeniu, pentru a anima ideile celorlalţi şi a potenţa grupul.
În instruirea şi coaching-ul celorlalţi eşti persoana plină de încredere, cu multă energie, trezind interesul pentru un anumit domeniu chiar şi structurilor celor mai rigide.

Ca manager-lider eşti locomotiva minunată pentru cei creativi, independenţi, care ştiu ce vor şi ceva de neatins pentru cei care se alimentează cu nu pot şi se plâng în continuu.

Ceeea ce accepţi cu greu din partea celorlalţi este: victimizarea, scuzemia, evitarea, minciuna, agresivitatea, lenea.

În stabilirea şi realizarea obiectivelor îţi place să vorbeşti cu oamenii din jurul tău, să-i consulţi, să împleteşti nevoia cu visul, să aduci şi nota aspiraţională.

În motivarea ta şi a celorlalţi, propriul tău model inundă situaţia, accentul fiind pus pe aliniere, constanţă, congruență. Îţi place ca ceea ce gândeşti şi spui să-ţi amprenteze faptele.

Când te întâlneşti cu o situaţie dificilă? Când ceilalţi nu privesc faptele cu mintea deschisă, când echipa lucrează fără să întrebe nimic, când sunt în grup prea mulţi cârcotaşi, când victimizarea este mare.


Umbra
Aspectele personalităţii tale pe care ţi-e greu să ţi le recunoşti, şi cu care ar fi util pentru tine să lucrezi:

Entuziasm în exces, încăpăţânare, neliniște, ataşament faţă de rezultat, viteză prea mare, adaptabilitate redusă în anumite situaţii.


Profesii recomandate pentru acest tip de profil:
Atenţie: variantele profesionale sugerate pot constitui verigi din ruta vocaţională.
Puzzle-ul profesional atinge tabloul final abia după întâlnirea cu un consilier vocaţional.


Modelul pe care este construit profilul tău 3Angle
Omul este o structura trinitară deschisă să experimenteze toate rolurile din triunghiul Mamă – Tată –Copil, nu doar în linia creşterii lui ci şi în funcţie de context, energizand o parte sau alta sau toate trei, activând din aproape în aproape, Sinele.
Modelului trinitar te ajută să energizezi un aspect sau altul sau pe toate trei, elasticizând felul în care primeşti informaţia dar şi modalităţile prin care răspunzi. Atunci când joci rolul de tată deschizi în tine fermitatea, rigurozitatea, puterea de a fi. Când faci raport cu mama interioară, comportamentele tale îmbracă note blânde, suportive, empatice. Atunci când copilul interior se activează, creativitatea, ingenuitatea, intuiţia dezvăluie o nouă pagină din cartea unei zile, ajutându-te să răsfoieşti aspecte din tine de care poate nu erai conştient. Când eşti şi mamă şi tată şi copil, un înţelept priveşte totul aducând situaţiei, echilibru, armonie, tâlc.
Omul adânceşte experienţe care se desfac în teme pe care le are de integrat, daruri pe care e de dorit să le împărtăşească cu ceilalţi şi salturi de înţelegere care îl duc din aproape în aproape acolo unde potenţialul lui se uneşte cu manifestul.
Modelarea omului se dezvăluie uşor în triunghiuri de competenţe, valori, virtuţi, el fiind o structură trinitară care devine Unul-Una prin Recunoaştere de Sine. Acestea acţionează multinivelar şi integrat putând fi activate atât în orientarea vocaţională, consilierea în carieră cât şi în diagnoză şi dezvoltare în organizaţii. Ele susţin modelarea în centrul lor a acelor vectori de forţă care dezvăluie dincolo de profesionist, Omul radiant, frumos, strălucitor în teritoriile care îl animă.
Întrebările, având o triplă deschidere, te aduc din aproape în aproape spre Centrul tău, ajutându-te să afli ce drum vrei să urmezi, ce aptitudini te animă, în ce domenii te-ai putea exprimă.
Încearcă să-ţi pui întrebări urmărind acest profil, să te autoevaluezi fără etichete dar şi fără a caută ţapi ispăşitori pentru anumite comportamente pe care ţi le poţi găsi în lumina celor dezvăluite că fiind de nedorit.
Profilul în sine deschide direcţii de căutare ajutându-te să te sprijini pe ceea ce eşti, nu pe ceea ce se vrea de la tine.
Pentru ca rutele profesionale să-ţi fie clare, încearcă să te eliberezi de gândurile mici care tot revin, de emoţiile care nu te hrănesc, de credinţele limitative, de valorile luate fără discernământ de la ceilalţi, de obiectivele înguste.
În actul descoperirii tale vei găsi esenţă ta care nu este legată de aşteptările celorlalţi, ci este vie, puternică, încărcată de semnificaţii.
Profilul îţi dezvăluie o faţetă din diamantul care eşti, te invită pe tine la introspecţie, autoobservatie, consiliere vocaţională, învăţare experențială, dansul cu viaţă însăşi; la a fi OM cu O mare.


Întrebările potrivite pentru a continua şi acasă consilierea vocaţională sunt:
Ce aspecte ale triunghiului-rădăcina aş vrea să energizez în plan profesional? (Tatăl, Mama, Fiul sau Fiica). Dar acasă? Dar în relaţia cu prietenii?
Ce repetiţii din viaţă mea îmi confirmă profilul de mai sus?
Ce am ascuns sub preş şi sunt nevoit să recunosc?
Ce mă irită în acest profil?
Care este darul acestei întâlniri cu mine?
Ce este Omul, dar Persoana?
Ce părţi din interiorul meu îmi vorbesc prin intermediul acestui profil?
Cum arată propriul meu plan de acţiune în lumina celor dezvăluite mai sus?

miercuri, 26 august 2015

O prietenie.....si 30 de ani!

 
 
Oricine ce ar zice, dar Romania are locuri incredibil de frumoase, unul dintre aceste locuri este Delta. Nu am fost in Delta niciodata pana anul acesta. Acum cativa ani ne-a batut gandul sa mergem, nu erau inca copiii, dar nu ne-au iesit calculele. Am amanat, apoi am ales Croatia si uite asa au trecut anii si nu am ajuns acolo.
      Pe Cristi il leaga amintiri  de Tulcea, demne de film. Poate ca povestea nu-i credibila, daca spui cuiva ca Tulcea este pentru el, o parte a vacantelor copilariei lui. Clar exista un plan al cuiva care face ca lucrurile sa se intample intr-un fel anume, la un moment dat si doar anumiti oameni sa se intalneasca. Intr-un astfel de context a ajuns si Cristi sa se lege sufleteste pe viata de Tulcea, de oamenii pe care i-a cunoscut acolo si au devenit rude de suflet.  Pe Unchiul Nelu, Matusa Milica, Vali si Ciprian am ajuns sa-i cunosc atat de bine din amintirile lui Cristi incat imi era greu sa-mi imaginez ca nu sunt rude cu adevarat, ci doar a doua familie de la celalalt capat al tarii care ii astepta in fiecare vara acolo cu bratele deschise.
      Cele cateva zile la Tulcea a fost o dorinta-surpriza-cadou pentru noi, cei care nu calcasem pana atunci acolo si asa am ajuns sa cunostem si oamenii minunati de care ne povestise si iar povestise de atatea ori.
      Faptul ca gemenii sunt fiinte aeriene si se simt ca pestele in apa in natura, nu e un mister, dar de unde pana unde atractia mea pentru apa...?Desi nu stiu sa inot, nu vreau sa invat, imi place apa la nebunie, marea, raurile, lacurile, orice intindere sau fir de apa, inclusiv spalatul vaselor :))))
      Delta e de vis.....trecand peste frica lui Dragos care era gata sa abandoneze urcatul in barca, intrebandu-ma de nenumarate ori "Esti sigura ca barca asta e sigura pentru noi? Tu ai incredere in ea?" Am pornit in aventura cu barca si ii multumim inca o data lui Ciprian. Dupa momentele in care Dragos statea intepenit intr-un singur loc si tare mi-e ca nici nu a clipit de frica sa nu se rastoarne barca, toata lumea a fost relaxata si a savurat plimbarea ca la carte. David si-a murat mainile cat le-a plimbat prin apa, a condus barca. A fost atat de implicat in aceasta actiune incat la sosirea acasa m-a intrebat :
- Mama, tu stii ca daca misti maneta in stanga barca merge in dreapta?... Aoleu....cand am invatat sa conduc ma perpeleam noaptea: daca dau cu spatele in ce parte trebuie sa virez  volanul!!!!!
A pescuit si ca in toate cazurile, norocul incepatorului a fost si de data asta, adica a prins un pestisor, poate cel care ne indeplineste dorintele!


Am facut si un popas la Manastirea Saon, apoi la o saramura de peste facuta de matusa Milica, o delicatesa, la care a asortat si o marinata de peste...mmm delicios pentru iubitorii de peste, mai putin Cristi, care nu tradeaza porcul;
si un desert din pepene galben si struguri autohtoni, proaspat culesi!

A fost minunat, contopirea aceea dumnezeiasca intre om, pasari, nuferi, apa, pescari, soare, umbra, apa, liniste.....e mult peste multe lucruri pe care le numim fericire!

















   

miercuri, 19 august 2015

Locuri de relaxare in zile ploioase la Mare

Ghinion sau sansa, zilele ploioase, in care nu s-a putut face plaja ne-au facut sa descoperim locuri  nevizitate sau sa participam la activitati recreative de vacanta!
Curajosul familiei, David a luat o portie zdravana de adrenalina la Parcul de Aventura din Neptun

 Nu as fi urcat pe franghii nici daca m-ar fi platit, asa ca Dragos si cu mine am luat o doza de soare, vant si privelistea unei mari nervoase, la Neptun.




Am lasat aventura si am descoperit Terenul de Criket din Neptun. Baietii s-au acomodat rapid regulilor si au petrecut cateva ore placute la teren! Iar premiul primit la sfarsit, un desen, a fost o surpriza pentru toata lumea! O modalitate frumoasa de a atrage micii clienti la teren!








luni, 17 august 2015

Cand concediul se termina intr-o zi de luni

Parca am adormit intr-o vinere si m-am trezit luni, asa de frumos a fost, incat am avut impresia ca a fost un vis.  Nu stiu cat am asteptat acest concediu, dar sincer mi-l doream. Aproape ca uitasem cum este sa intri in frenezia pregatirilor de concediu, astfel incat am asteptat 14 august normal, nu cu nerabdarea de altadata, poate stiind ca acest concediu de fapt este, si sfarsitul acestei veri. Vara pe care eu o ador din toata fiinta mea. Cred ca mi s-ar fi potrivit si numele de Vara. Pur si simplu infloresc, ma transform ca zilele stralucitoare ale acestul anotimp, ca apoi sa ma pleostesc pana...vorba cantecului, vara viitoare!
De cinci ani nu am mai fost intr-un concediu! E obositor sa te invarti in carusel, chiar daca iti place enorm! Viata petrecuta in acelasi loc, in aceleasi activitati de rutina devina monotona lipsita de stralucire. E ca atunci cand praful se aseaza pe o mobila noua, stirbindu-i din valoare.
Imi plac concediile pentru ca nu ma mai cramponez de organizare, e perioada in care Cristi intra in actiune, Sunt planurile lui legate de locatie, rezervari, trasee, sofat. Singurele atributii pe care mi le iau sunt bagajele. Oricum sunt experta in facut bagaje. La noi in familie sunt urmatoarele tipuri: bagajul de spital (daca aveti nevoie de lista necesarului se rezolva in 2 minute), bagajul de delegatie de wkend (indiferent de sezon) sau delegatia ce implica si un chef de firma, bagajul cercetasului (iesiri de tura), dar si taberele de vara, iarna, bagajele intregii familii pentru scurte deplasari, dar si bagajul de concediu.
      Chiar nu am inteles de ce devenise Cristi stresat ca eram in ultima saptamana si bagajele nu erau gata, ca le-am facut fix in 2 zile si nu am uitat absolut nimic acasa din ceea ce am avut nevoie, ca in plus am pus, ca doar nu le-am carat noi, ci masina :)
       O data instalate toate: rucsaci, troller, genti si iar genti, plase si bidoane, paturi, perne, inaltatoare, ne-am strecurat si noi si am incaput, eu aici incepusem sa am o urma de indoiala, oare noi mai incapem ? :)))
Am pornit in marea aventura in 4!
        Dupa un drum impecabil, fara incidente majore, care sa ne strice buna dispozitie, porniti la 18.20 din Baia Mare, am ajuns la 7 in Constanta, pregatiti sa participam la Ziua Marinei, o mare deziluzie pentru noi, care ne asteptam la ceva maret, frumos, dar...acelasi tipar romanesc de sarbatorire a ceva:discursuri de o ora, cu oamenii tintuiti in soare si canicula pana ce si-au pierdut interesul.
        Lesinati de caldura si blegi dupa o noapte alba, ne-am indreptat spre 2 Mai, la Coana Leana.O camera racoroasa, la parter, ascunsa discret intr-o oaza de umbra, intr-o curte perfecta pentru relaxare:gratar, chez-longuri (baietii au facut o pasiune pentru ele) balansoarul, ah, aceasta mirifica inventie....sa prinzi o ora intr-un balansoar, cu o cafea in mana, tolanit intr-un balans lenes, cu zambetul lat pe fata, cu sclipirea razelor adunate in ochi, motai, atipesti si nu mai stii daca e vis sau  realitate, dar e atat de bine, incat ai vrea sa nu se mai opreasca niciodata....
Mesele de afara, toate adapostite de umbra, bucataria dotata cu tot ce vrei, o terasa inchisa, in caz ca vine ploaia. A fost si ploaie! A fost oaza noastra de liniste timp de 11 zile! Ne-am simtit foarte bine, ne-am simtit- vorba baietilor- ca acasa! Nu am avut televizor in camera. Noi, seniorii, nu i-am simtit absolut deloc lipsa, juniorii, au mai carcovit, ca era bine daca am fi luat cazare la hotel (am fost in vizita la Matusa Rodica, cazata la Eforie Nord si avea TV in camera).
      Si asa a inceput relaxarea noastra.....m-am mobilizat in fiecare dimineata cu David sa prindem aerosolii si implicit rasaritul. Mi-e imposibil sa descriu in cuvinte trairile lui David la primul rasarit de soare vazut la Mare. Poate in poze au reusit sa surprind.....uluirea, mirarea, extazul, bucuria....e acel inceput mirific al fiecarei zi pentru care ar trebui sa multumim lui Dzeu ca ne face partasi in fiecare noua zi, din viata noastra! Mi-am baut cafeaua la malul marii, auzind doar ciripitul lenes al lui David in joaca lui cu valurile, pescarusii si lupta valurilor cu tarmul.
Nu stiu cum ar fi fost daca am fi trait o viata intreaga la malul marii, dar asa ....ramane in sufletul nostru, la cote inimaginabile.
      Si uite asa se scurg zilele lenese de vacanta: cu dimineti la malul marii, cu rasarit de soare superb, clar sau anemic printre nori ca o batalie intre bine si rau!
     Sa scriu despre plaja....e una din pasiunile mele.....mai ales plaja de dimineata. Nisipul rece si jilav il simti prin cearceaful subtire, iti tine pentru cateva ore racoare cand trupul se incinge sub razele soarelui si acumulezi si iar acumulezi caldura, cat sa-ti ajunga o iarna intreaga!



Rasare Soarele!
 Dar vremea se schimba, norii se aduna, soarele e tot mai scump la vedere si...aici intra in rol Cristi. Deja ochii se dadeau peste cap, lait motivul zilei devenea :ne plictisim, ce sa mai facem? Si atunci Cristi, cu rabdare si interes s-a straduit sa ne faca dupa mesele ploioase, in clipe petrecute intr-un mod placut. Recunosc ca nu-mi place sa caut trasee, obiective, modalitati de a ajunge dintr-un loc in altul. La asta se pricepe Cristi foarte bine si ii si place acest lucru.
Scoici

Iti dau si Soarele de pe cer!

Barbatii ganditori....

O imbratisare 

   
Recunosc ca de aceea nu conduc, nu pot sa ma concentrez la drum, cand peisajele care se deruleaza in fata mea, ma invita la reverie si tes in gand randuri de cuvinte, sa le dau viata si sa ramana ca o amprenta in sufletul meu. Cand culorile se amesteca in fata ta, ca un curcubeu intr-o zi de vara si gandurile zboara si zboara pentru a se aseza molcom ca dupa o calatorie istovitoare.




David calare
 Ne-am dus la Herghelia Mangalia. Exemplare frumoase de cai, rasa pur sange arab.Poti sa vizitezi padocurile, sa calaresti (o ora pentru adulti=80 ron sau 15 minute pt copii=20 ron) sau o plimbare cu trasura, dar sa fie 10 persoane.
Dragos calare
 Asa am descoperit Ograda vesela din Arsa Cta. Un loc dragut, unde 5 ore au trecut incredibil de repede. Baietii au explorat tarcurile cu animale, s-au relaxat in hamac, au sarit in trambulina, David a incercat tiroliana, iar noi am jucat un ping-pong. Vorba lui Dragos...."hai ca v-a placut si voua...de cand nu ati mai jucat ping-pong?"