sâmbătă, 26 decembrie 2015

Si Sisif ajunge cu bolovanul in varf...2015

   
 Si Sisif ajunge cu bolovanul in varf...Rasufli usurat ca ai mai reusit sa urci, inca un an, pana in varf. Cu greu, cu sudoare, cu lacrimi, cu frustrari, cu zambetul pe buze, cu gura pana la urechi, proiectele s-au indeplinit, obiectivele au fost atinse, altele sunt in asteptare sau abandonate, din diferite motive. Se spune ca ceea ce nu ne iese inseamna ca nu ne-am dorit cu adevarat. Asa o fi!
     2015 a fost pentru mine un an cu realizare profesionala ( 1.04.2015 am sustinut gradul I), vara cu un concediu minunat dupa care am tanjit vreo 5 ani, controale medicale cu copiii si internari de urgenta sau programate, tot pentru ei. Eu, multumesc lui Dzeu ca am fost sanatoasa! A fost un an la extreme "stresant si relaxant pe alocuri". Sunt gurile de oxigen pe care apunci sa le tragi, cand simti ca te scufunzi, dar e bine, daca reusesti sa iesi la suprafata dupa fiecare infrangere. Am inregistrat si cateva dezamagiri, dar mult mai putine, pentru ca nu mai am asteptari si vai ce bine este! Dar la fel cum stergi un fisier din computer asa le voi sterge si eu din memorie.
      2016.....habar n-am! Voi implini 40 de ani! Daca la 30 de ani deveneam pentru prima data mama, la 40 vreau sa scot o carte, a mea, o parte din mine care vreau sa ramana copiilor mei. Cand vor fi mari si eu nu voi mai fi, sa o rasfoiasca, din cand in cand si sa ma regaseasca, o altfel de mama, decat cea pe care ei au cunoscut-o (partenera lor de joaca, cea care are grija de ei cand sunt bolnavi, cea care gateste). In acele randuri vor regasi cuvinte pe care nu le-am rostit tare, cu voce, dar le-am purtat in suflet. Acolo vor regasi pe mama lor, cea care se exprima mult mai usor in scris!
Cred ca asta imi doresc de la 2016, sa am timp sa scriu si o voi considera tema mea de casa zilnica, sa scriu obligatoriu in fiecare zi cate ceva! Sa fim sanatosi toti patru, sa avem liniste sufleteasca si sa zambim mult!