Se repeta ciclic activitățile: școală, casă, pregătire pentru bacalaureat, mâncare, curățenie, hibernare.
M-am apucat de pictură cu cristale. Asa sunt eu, trebuie sa încerc ceva nou, sa fiu atrasă de noutate. Sa vedem ce va ieși!
2024 va fi anul în care am mai crescut o generație, puii mei de la școală sunt clasa a 12 a. Ma uit la ei, au crescut repede, cum cresc toți copiii, s-au maturizat, au trecut prin atât de multe evenimente de "oameni mari" pandemie, școală online, grevă, doi elevi și-au pierdut Mama, evenimente speciale care au constituit lecții, atât pentru mine, cât și pentru ei. Mai am o jumătate de an alături de ei și....zboară puiule, zboară!
Nu îmi doresc nimic special pentru acest an, doar sănătate, liniște, acea tihnă care te face sa trăiești, sa vezi, sa savurezi totul pe îndelete, un drum, o poveste, o masă, o imagine, să-ți rămână o amintire caldă care să-ți facă inima plină de binecuvântate!
S-au adunat din nou în amintiri cuferele lui 2023. L-am simțit un an pe fugă, nu știu de ce, parcă prea stresant, cu multe chestii făcute în al 12 lea ceas, dezorganizate și mie nu-mi plac.
A fost anul lui David, a întrat la liceul pe care și l-a dorit și a făcut marele pas spre viața de licean. Sunt mari băieți, ma pot baza pe ei. Sunt adolescenți, ne străduim sa le fim aproape în aceasta perioada dificilă pentru ei, sa-i înțelegem, sa ne înțelegem.
Îmi place cum cresc, sunt adulți în miniatură, cu păreri și convingeri de oameni mari. Cu pasiuni, cu atitudini de adolescenți când ii obosește viața de adult, cu revolte, cu alt fus orar decât al nostru. Îmi place perioada aceasta, anul acesta vreau sa fiu și mai mult cu ei, ca va veni timpul când vor pleca și îmi va lipsi enorm.
Sper ca Noul Clan, dar și cu Mitzi sa nu se închidă niciodată!
Ce-mi doresc pentru celalalt grup? Satra Moțaților? Liniște, sănătate, înțelegere, tihnă, sa avem putere și energie sa ne ducem pana la capăt obiectivele propuse, sa călătorim, sa facem poze, mii de ipostaze de zâmbete și priviri nostalgice, sa fie un an, cel puțin la fel de bun ca acesta, ce tocmai se încheie!
A fost....2023! Sfârșit!
A fost o vară minunată. David a intrat la liceu. Doamne am scăpat de calvarul numit gimnaziu și ENul, spaima oricărui părinte. Băieții sunt mari, liceeni. I-am văzut în vacanță, adulți în miniatură: s-au implicat, au căutat, și-au purtat de grijă, nu s-au îmbolnăvit, au ajutat. Chiar vacanță! S-au dus vremurile cu "mama, mama".
O vară relaxantă cu vizite, cu odihnă, cu impresii și amintiri pe care le vom depana la iarnă! A fost foarte cald în unele zile, nu voi uita arșița din Scopie de la 38 grade care s-a simțit ca la 40. Dar nici ploaia și cele 13 grade pe Lacul Ohrid.
Ochii noștri s-au desfătat cu imagini de film, cu locuri colorate și cochete, sufletul s-a desfatat cu o cafea bună, dulciuri, fructe, iar mintea și-a întipărit: hai sa luptăm pentru pace, e prea dur războiul. M-a impresionat teribil Galeria 11/07/1995 de la Sarajevo.
O vară care-ți da impulsul sa fii creativ, sa muncești cu entuziasm încă un an și sa savurezi o nouă vacanță!
Țin minte ca scrisesem la finalul clasei a VIII a lui Dragoș, o postare pe care am inceput-o de n ori. Ma gândeam anul acesta școlar cum am "supraviețuit" pentru a doua oară clasei a VIII a. Este o problemă națională, când copilul tău da examen pentru liceu. Deși aveam în spate experienta unui astfel de examen, se schimbă situația când protagonistul e altul.
Emoțiile sunt aceleași, când nu mai ține de tine, când zarurile au fost aruncate, te gândești....cum va fi? A fost bine, David a intrat unde si-a dorit, asta contează cel mai mult. Ne-am relaxat și savuram viața cu doi adolescenți liceeni.
Zile și iar zile, evenimente și griji, gânduri și alergătura. Totul se derulează rapid ca nu mai știi unde ești, unde ar trebui sa fii! Mergi zilnic intr-o rutină absurdă și te întrebi: cum sa te oprești! Apoi te năpădesc gândurile, dorurile și oftatul golurilor neumplute. Pana unde?
Când ploua se vede tristețea în cenușiul clădirilor ude, în ochii oamenilor zgribuliti și fugăriți de ploaie! Dintr-o data lumea s-a îmbrăcat în negru, la fel cum am făcut-o și eu!
A fost un an în care am trăit fără entuziasm, am tras mult de mine sa ma mobilizez pentru lucruri simple, nimic spectaculos!
A trecut, cum vor mai trece și alții, dar sper sa mult mai buni!
Îmi doresc un 2023 cu sănătate pentru toți, sa intre David unde își dorește la liceu, sa avem energie pentru tot ce ne propunem!
La mulți ani!
Cred ca Dumnezeu îți dă multe de trăit, sa înveți, sa nu mori prost. Iar dacă nu înveți, îți mai da, că repetiția e mama învățăturii! 😀
Am învățat că nu îți trebuie o săptămână să robotești ca o menaja pentru "curățenie de Crăciun ", nu trebuie sa fie mai specială decât cea de toate zilele.
Nu trebuie sa gătesc pentru cantină socială, ca nu mâncăm mai mult, ci mai divers, mai altceva.
La capitolul trierea oamenilor din jur, mai am de lucrat! Se va aplica lecția învățată ediția viitoare a sărbătorilor!
Sa fim sănătoși și fericiți!
Aveam vârsta lui David, nu eram preocupată de politică, visam la viața de liceana, fiind clasa a 8 a. Mi-au rămas vii amintirile acelor sărbători, care au constituit granița dintre: înainte, și, după Revoluție!
Dragoș e preocupat de alegeri. În 2024 are drept de vot, dar depinde de data la care vor avea loc, dacă împlinește 18 ani până atunci.
Am dezbătut subiecte de adulți....pfiu frumos, dar greu în același timp! Intram in alt ritm al dansului, se schimba pașii, e superb!
Dumnezeu sa te odihnească în pace!
Aproape 2000 de poze, nu m-am uitat exact, dar la un moment dat în telefon am văzut 1980 poze. Vor fi perfecte pentru serile lungi de iarna, când vom strânge strâns plăpumile pe lângă noi, cu un ceai în mână și vom depana amintiri despre zilele superbe ale vacanței.
În ceea ce privește organizarea vacanței, Cristi e ghidul, după ce stabilim în mare punctele principale. Prefer sa organizez bagaje, buget, decât sa urmăresc hărți, trasee. Fiecare alege ceea ce i se potrivește și asa se stabilește echipa.
Dupa freamătul premergător plecării ( ador zilele dinaintea plecării: emoții, vise, proiectări, imagini) vine și ziua Z, pornim.
Cică experienta te ajută la organizare, daa am redus mult din papornițe, am avut la îndemână farmacia, punându-i pe băieți rapid pe picioare după o indigestie de câteva ore, dar concluzia e: la anu' nu mai luăm și pe dracu și pe mă-sa...
Primul obiectiv: Plitvice, parcul național! Veneam după un an greu, obositor, astfel încât plimbarea prin parc ne-a remontat, ne-a relaxat, cu toate ca băieții, mai ales Dragoș se simțea rău. Au făcut amândoi o indigestie în Ungaria, astfel încât tot drumul până în Muntenegru l-au petrecut ca în camera de urgență "înghite asta, bea asta, mai ia și asta, dormi, bea apă, mănâncă, sa nu mănânci "
Noroc ca sunt copii și își revin repede. Oricum n-au farmec vacanțele dacă nu sunt și peripeții. În Muntenegru deja eram ca acasă, aceeași locație, apartament, nu ne rămânea decât sa ne relaxam și odihnim după un an foarte greu.
E iarnă, un amestec de toamnă târzie cu zile mohorâte, cu ploi ba mocănești, ba torențiale. Cu zile ce par ușor a se lungi, cu haine mul...
