Era o zi de vacanta de vara petrecuta acasa, in mare parte doar noi 3 (mama, fratele meu si eu). Ca orice copii pregateam o surpriza pentru sarbatorit, deja era luata, impachetata si asteptam cuminti ziua sa vedem ce reactie va avea. Cred ca era ceva mai valoros decat vreun sapun luat din sertarul cu lengerie de pat pe care il luam si-l ofeream, vreun bibelou din casa sau vreo pereche de ciorapi noi impachetati frumos.....acum chiar nu mai imi amintesc ce am luat, dar era muncita surpriza!
Si orele treceau si ziua se scurgea linistita, ca orice zi lunga de vara, pentru noi copiii, fara de sfarsit, la fel si pentru cel sarbatorit, care astepta, astepta.....
Si cum stateam noi asa pe seara, pe balcon, fratele meu si cu mine.....
-Dai si tu un gratar de ziua ta?
-Nu-mi ziceti niciunul un La multi ani si....aveti si pretentii......
:)))))))))))))))
Era ajunul datei de 24 . O zi intreaga sarbatorita isi traise ziua in avans cu o zi, singura, pentru ca doar ea era in data de 24, noi restul eram in 23. A ramas in analele istoriei " Mai tii minte cand ai crezut ca-i 24 si nu ti-a zis nimeni la multi ani!" :)))))
Mi-am depus CVul pentru un parte time si primesc email favorabil ca pot participa la interviu in data de X la ora 16.30. Deschid eu de cateva ori emailul, ma asigur ca stiu data si ora si astept ziua. Eram in ceva vacanta scurta si stand la calculator mai verific emailul si-l recitesc constatand ca data la care eram programata era chiar ziua in curs................mai exact era cam cu o jumatate de ora si eu trebuia sa fiu acolo. Si suna, cereti scuze si reprogrameaza si am reusit sa intru la alta ora.
Dragos a facut gimnastica medicala cateva sedinte bune. Dar sa ajungem la ele treceam de fiecare daca prin calvarul programarilor: medic familie, medic specialist, consult. Obtin programarea, mi-o fixez si eu in minte (vineri) si astept. Ne prezentam la prima ora sa luam numar.....Dna, ieri ati avut programarea! Vaaaai.....dai, pune-ti masca de inmormantare, cenusa in cap, ciupeste copilul de mana sa lacrimeze si......hai ca am iesit cu fata curata si de data asta! Ne-au acceptat in ziua respectiva.
Si una proaspata: programare pe 4 februarie. Cand am obtinut programarea am rasuflat usurata "ce bine ca vom fi in vacanta!" Ii spun si lui Dragos ca vom merge la dr in 4 februarie. Duminica imi amintesc, ii spun si lui si stabilim ca vom merge miercuri la dr. Intre timp....undeva in mintea mea se muta ziua, joia, nu stiu de ce, dar pentru mine datele nu prea conteaza. Se scurg zilele si miercuri suna Cristi pe maica-sa si din una in alta il intreaba "Ce a rezolvat Raluca cu Dragos la medic?"
-Ralu, trebuia sa mergi la dr cu Dragos?
-Vaaaaaaaai.............uitasem "moarta", nici macar o secunda nu-mi amintisem marti ca miercuri urma sa merg la dr. Ce ciuda mi-a fost, dar am reprogramat si sper ca de data asta sa nu mai incurc datele :))
Pentru mine timpul nu se leaga niciodata de date, sunt doar evenimentele care-l marcheaza. Nu pot asocia niciodata evenimentul cu o data precisa, daca am retinut anul si anotimpul e o realizare mareata. Cred ca voi ajung la batranete fara sa mai stiu nici ziua mea de nastere, nici cati ani am, nu de alta, dar anul trecut la un chestionar m-au intrebat cati ani am si am zis mai putin cu un an :)))) Asta cu varsta cred ca nu se pune, ca femeile in general ascund varsta din cochetarie.
