Cele mai lungi ore și minute

 A fost diagnosticul de stern înfundat, la David. Am fost la control, a fost fixată data operației și a venit ziua Z. E în operație, minutele trec încredibil de greu, gândurile o iau razna și aștepți și te rogi. Și brusc se deschide ușa "haideți, la David". Pare mic, într - un pat imens, conectat la n aparate de monitorizare. E treaz și plânge ca îl doare, atât de tare ca moare. Ii pun calmant, ii mai pun, probabil pragul durerii e jos. Nu-mi dau seama cât de tare doare, pe o scala de la 1 la 10, i-a spus dr ca e la 8. Orele trec și abia pe la 15 reușește sa adoarmă, durerile cumplite cedând puțin. 

Am stat cu el non stop, cu pauze de 10-15 minute cu câte un somn de 1, 2 H. Se plânge în primele zile de durere, regreta ca a făcut operația.... Cu multa răbdare joi ajungem pe salon, starea de spirit e mai mult mai bună, se mișcă singur, mai are drenul. Primim vestea cea mare, duminică ne externeaza... wau!

Urmează un drum lung Timișoara - Baia Mare și câteva săptămâni de recuperare acasă (5 a stat).

Am trecut și peste asta!

Operat de dr. Popoiu Călin 

Stern înfundat, la 16 ani 

Ai fi împlinit 74 de ani!

 

Astăzi, în timp ce aduc omagiu memoriei tale, inimile noastre sunt pline de durere și dor. Ne este atât de dor de prezența ta caldă, de zâmbetul tău luminos și de iubirea ce ne-ai dăruit-o.

Gândul la tine îmi umple inima de nostalgie, dar și de recunoștință pentru tot ce ai fost pentru mine - un ghid, un protector, un prieten și o sursă de iubire infinită.

 Îți voi purta amintirea cu mine mereu, ca o lumină care îmi luminează calea.

Fie ca amintirea ta să fie o binecuvântare și o sursă de putere în clipele dificile!

Ai fi împlinit 74 de ani....

Cu dragoste și recunoștință!

Odihnă veșnică!

Februarie...

 

E iarnă,  un amestec de toamnă târzie cu zile mohorâte,  cu ploi ba mocănești, ba torențiale. Cu zile ce par ușor a se lungi, cu haine multe pe tine, imbrobodit de nu mai știi pe unde ești sub straturile multe de haine! 

Se repeta ciclic activitățile: școală,  casă,  pregătire pentru bacalaureat,  mâncare,  curățenie,  hibernare. 

M-am apucat de pictură cu cristale. Asa sunt eu, trebuie sa încerc ceva nou, sa fiu atrasă de noutate.  Sa vedem ce va ieși!

2024....

 

Nu am trecut ca obiectiv al anului 2024, dar mi-ar plăcea sa scriu mai mult. Recitind anumite postări îmi dau seama ca scrisul pentru mine a rămas terapeutic. E un amalgam de emoții,  rațiune,  căutarea unui cuvânt potrivit în fraza respectivă,  astfel încât sa simți cuvântul.  La fel cum o imagine poate sugera o mie de cuvinte și un cuvânt transmite o emoție. 

2024 va fi anul în care am mai crescut o generație,  puii mei de la școală sunt clasa a 12 a. Ma uit la ei, au crescut repede,  cum cresc toți copiii,  s-au maturizat, au trecut prin atât de multe evenimente de "oameni mari" pandemie, școală online, grevă,  doi elevi și-au pierdut Mama, evenimente speciale care au constituit lecții,  atât pentru mine, cât și pentru ei. Mai am o jumătate de an alături de ei și....zboară puiule, zboară! 

Nu îmi doresc nimic special pentru acest an, doar sănătate,  liniște,  acea tihnă care te face sa trăiești,  sa vezi,  sa savurezi totul pe îndelete,  un drum,  o poveste, o masă,  o imagine, să-ți rămână o amintire caldă care să-ți facă inima plină de binecuvântate!