Camera lor a devenit un camp minat, poti oricand sa calci pe ceva taios, fragil , sa aterizezi daca nu-ti pastrezi echilibru. Avem permanent discutii despre ce inseamna sa ai lucrurile in ordine, puse la locul lor. Ordinea la ei tine pana in momentul in care incep sa se joace. De cele mai multe ori e ordine cat ei nu sunt acasa. Asa se face ca intr- o zi dupa ce admirasem cu oboseala de rigoare ce bine arata camera lor cand toate sunt la locul lor, vin acasa si cred ca in mai putin de o jumatate de ora nu se auzea decat zgomotul jucariilor rasturnate din saci. Eu, din bucatarie, imi facem o idee cum ar arata, dar cand am intrat in camera imaginea era de infarct.....David de sub birou, mai ca nu se mai vedea de hartii se uita la mine.....
- Da, mama, ce este?
- Tu nu vezi ce-i la tine la birou?
- Bine ca....nu pot sa fac si eu o arta :))))))))
Pentru David, arta inseamna dezordinea ( care ma scoate din minti) creativa.....in care de obicei taie, lipeste, leaga, imbina. Arta face si cand il trimit la teme, nu ca ar avea, dar pentru a-l mai impaca pe Dragos imediat se revolta ca "bine ca- nu pot face si eu putina arta"!!!!!
Nu trecusera doua saptamani de la inceputul scolii, cand David ne-a povestit ca un coleg de-al lui se duce la cercetasi si tare se mai distreaza si vrea si el sa mearga. Bineinteles ca numele colegului nu-l retinuse, dar amanunte despre intalnire avea o multime. Am sunat si l-am lasat la prima iesire. Datorita faptului ca inca nu are 7 ani impliniti, aceasta e varsta minima la inscriere, e in probe: prima iesire (proba de rezistenta), iar acum participa la iesirea de exterior (dureaza 2 zile, la Budesti) Daca va trece si de aceasta proba va fi facut in mod oficial -cercetas.
Il admir atat de mult pentru tenacitatea cu care lupta sa ajunga cercetas, mai ales ca Dragos nu a vrut sa mearga, apoi a gasit o scuza medicala si el nu il insoteste si colegul lui de clasa, la fel nu a participat la toate intalnirile.
Cand s-a pus problema ca va pleca 2 zile de acasa, singur....nu a avut nici cea mai mica ezitare sa dea
29.06.2015 (Tabara de vara din Somcuta- depunere promisiunii)
inapoi. Numai la gandul ca e prima lui excursie ADEVARATA, adica singur, fara Dragos, fara noi, prima data cand va dormi in alta parte fara mama si tata....entuziasmul ii sustinea dorinta de a pleca.
Abia asteptam sa se intoarca si sa pot scrie impresiile primei excursii...
Noi....copilul vrea! Noi nu suntem firi sportive sau sa ne dam in vant dupa adrenalina senzatiilor tari. Dar ne-am propus sa-i incurajam in tot ce-si vor dori sa incerce, fara a face obsesii si sa ne dorim sa scoatem din ei campioni. Ne dorim sa se dezvolte armonios, echilibrati si fericiti. Sa fie sociabili si responsabili.
Poate multi ar zice ca suntem nebuni sa lasam un copil sa plece intr-o excursie,singur la 6 ani si 3 luni. Dar ....David e un copil ascultator si daca coordonatorul ii spune ce are de facut el executa. I-am explicat ca trebuie sa fie foarte atent la cei mari si sa fie capabil sa faca ceea ce-l invata, pentru ca asa adultii se pot baza pe el. Pentru el conteaza foarte mult daca Frau il trimite sa duca ceva intr-o anumita clasa, ca o ajuta sa aseze lucrurile in clasa, ca il rog sa duca un bilet pentru Frau a lui Dragos, pentru ca inseamna ca ne putem baza pe el. Si acesta este adevarul!
Primul lucru pe care mi l-a spus David la intrarea in casa a fost "stii ce mi-a placut cel mai mult? Ca am baut lapte de tap :))))))))))))))" I-a placut ca s-a dat cu sania cu volan (lencher) ca toti au sarit gardul numai pe el l-au trecut in brate, ca si-a spalat singur vesela din care a mancat, s-a imbracat singur (cu ciorapii lungi luati invers si o bluza pe dos) si .....mama, vreau sa-ti spus un secret "seara, cand am intrat in sacul de dormit, sa stii ca am plans un pic, dar nu cu zgomot, nu m-a auzit nimeni, pentru ca nu ai fost si tu acolo, cand am adormit, dar sa stii ca am adormit repede" (Acesta este secretul lui si al meu, pe care mi l-a soptit in baie, sa nu ne auda nimeni, ca nu cumva sa-i stirbeasca din imaginea de invingator) :)
Tabara de vara, care a avut loc la Somcuta Mare a fost un succes, desi noua ni s-a frant inima cand ploaia bulbucea la fereastra si ne gandeam numai la conditiile vitrege prin care trece, dar ne-am tinut tari. Seara primim primul telefon, vorbeste cu taica sau, schimba cateva impresii si trece telefonul la mine. Eu cu entuziasmul in voce si cu lacrima in ochi :
-Saluuut David! Cum e, te distrezi?
-Mama, mama, stii...m-au pus la usa...eu dorm la usa...
-Ce usa, David?
-Usa cortului :))))))).
Cu toate ca tabara debutat cu doua zile cu ploi torentiale, a venit atat de incantat si mandru ca a depus promisiunea!
Pentru ca am mai postat in blogul meu depre strazi, recunosc ca ma
indragostesc iremediabil de strazi. De la cele mici, inghesuite, la cele
largi, marginite de copaci. Mi se par asa misterioase mai ales atunci
cand tii se aud doar pasii tai in cadenta, in zilele cand ele sunt goale
sau stranii cand sunt pline de necunoscuti care le traverseaza fara sa
le observe.
Cand esti pe strada esti un actor din piesa ta sau a altora, cand esti in spatele unei ferestre e ca si cum ai fi in spatele cortinei, un spectator instrus in viata altora, ii priveti, dar ei nu te vad.
E doar spectacolul strazilor!
