sâmbătă, 22 iunie 2019

Animalele....sau cum să-ți iei belea pe cap

      Îmi plac animalele de când mă știu, câini, pisici....de la Nero pe care l-a iubit un cartier întreg. Rex după care ai mei au plătit un miel, Tiganca de la care îl avem pe Lucky, Thor, Lăbuș și câți or mai fi fost, dar aceștia nu au făcut istorie.
     Categoria pisici e un capitol aparte cu multe părți. La început au fost cele oploșite pe afară: Musculiță, Cărăbuș, Codiță...apoi Edy răsfățatul, crescut numai în casă. Apoi ne-am mutat la oraș și ...”am un pui de pisică atât de frumos, motan”....Ce-a zis dnul? Are pisică? Urechile fine au auzit tot ....o luuuăăăăăm, hai te rugăm!
 Si așa am devenit 5 in familie, cu Edy al 5 lea membru. Edy ne-a fost alături 4 ani, până într-o zi când l-a călcat mașina, băieții știu că a dispărut.
     A urmat Tom, un metis gri superb, cred că îmi fac păcate, dar și acum sunt de părere că ne-a fost furat. Puțin a stat la noi.
     A urmat experiența cu Luchy (cățel, care s-a făcut ditamai dulăul la 5 luni, încât a plecat la tară, în libertate. Nu s-a adaptat la viața încorsetă a orașului așa că a plecat la țară unde trăiește fericit :)
         A urmat Thomas, un metis superb cu un frate la fel de frumos, dar total diferit de el și pe care toata lumea l-a strigat Miaunica, fiind de fapt tot motan....a ajuns în iunie 2017 la noi. Si dacă tot a fost iunie, m-am trezit că e ”cadoul tău, mama”. Si cum un cadou nu se returnează sau se înstrăinează, nici Thomas nu a mai părăsit casa. Dacă e cadou, cu toate că...a fost la un pas să-i fluture coada pe afară, când a intrat în călduri și un wkend întreg ne-am certat din cauza motanului. Sau când aghesmuia patul băieților, cred că de nervi că nu îl lăsau la ei în cameră și când scăpa le sfințea patul. Cu toate aceste mici inconveniente ne ținem tari pe poziție Thomas nu iese afară: sunt câini, nu e castrat, blănița lui de lux e prea prețioasă să se îmbâcsească cu praf.
         Deși aveam o intreagă strategie de intrare în casă, l-am scăpat de doua ori afară. Vai cât am mai jelit că l-am pierdut, dar jelania nu a durat decât cateva ore că spre dimineață mieuna la ușă. Dacă noi aveam o strategie să nu iasă afară și el ne-a pregătit o surpriză în ziua în care s-a blocat în casă, trăgând clapa de blocare a ușii. Cu geam dat jos și deblocat de ușă am reușit să intrăm în casă, dar bunele obiceiuri nu se uită și într-o zi caniculară de iulie când visam doar răcoarea casei și o cafea cu înghețată lângă o carte bună, descui ușa și am un deja vu. Din nou s-a blocat în casă...De data asta eram singură. Am dat doua ture de casă, am evaluat rapid situația, nicio șansă să deblochez o ușă metalică singură. Dar...există grupul mămicilor săritoare care in 5 minute m-au ajutat cu numărul de telefon al unui domn care a deblocat ușa, fiind convins ca un copil a blocat ușa, dar nu,  aici era neobositul Thomas. Si dupa isprava asta am scos piedica de la ușă. Că în ritmul ăsta sigur dormeam in vreo noapte pe presul casei. Thomas a plecat din viața noastră in urma unei evadari ca-n filme prin hornul casei și dus a fost.
        Acum o avem pe Gesy, prima femelă. Total diferită de toți motanii pe care i-am avut. Neagră ca taciunele, pasionată de cățărări și stat în geam.
         

miercuri, 12 iunie 2019

iunie


Simți cum de peste tot te învăluie miros de tei și caprifoi, de parcă toți au pus samovarul pe foc pentru un ceai.
E vară, anotimpul meu preferat,  în curtea școlii sunt încă desene pe asfalt și un șotron, pe care-l sar imaginar în fiecare dimineață când trec pe lângă el.
E ziua mea, cu baloane, cu flori, cu tort, cu cafea. Sunt flori, culori și miroase amețitor a flori. Oamenii zâmbesc mai mult, chiar dacă pe unii îi toropește căldura, cei mai mulți sunt mai energici. Încerc să-mi imaginez cum ar fi să fie numai vară, superb din punctul meu de vedere. Lumină, culori, soare, parfum!

Februarie...

  E iarnă,  un amestec de toamnă târzie cu zile mohorâte,  cu ploi ba mocănești, ba torențiale. Cu zile ce par ușor a se lungi, cu haine mul...