miercuri, 30 septembrie 2009

Lasa-mi toamna pomii verzi...


"Lasă-mi, toamnă,pomii verzi"-
Margareta Paslaru

Lasă-mi, toamnă,pomii verzi ,
Uite, ochii mei ţi-i dau.
Ieri spre seară-n vântul galben
Arborii-n genunchi plângeau.

Lasă-mi, toamnă, cerul lin.
Fulgeră-mi pe frunte mie.
Astă-noapte zarea-n iarbă
Încerca să se sfâşie.

Lasă-mi, toamnă, ziua, nu mai
Plânge-n soare fum.
Înserează-mă pe mine,
Mă-nserez oricum.

Lasă-mi, toamnă,pomii verzi ,
Uite, ochii mei ţi-i dau.
Ieri spre seară-n vântul galben
Arborii-n genunchi plângeau.

Lasă-mi, toamnă-n aer păsări,
Paşii mei alungă-mi-i.
Dimineaţa bolta scurse
Urlete de ciocârlii.

Lasă-mi, toamnă, ziua, nu mai
Plânge-n soare fum.
Înserează-mă pe mine,
Mă-nserez oricum.

Lasă-mi, toamnă,pomii verzi ,
Uite, ochii mei ţi-i dau.
Ieri spre seară-n vântul galben
Arborii-n genunchi plângeau.

Lasă-mi, toamnă, cerul lin.
Fulgeră-mi pe frunte mie.
Astă-noapte zarea-n iarbă
Încerca să se sfâşie.

Lasă-mi, toamnă,pomii verzi ,
Uite, ochii mei ţi-i dau.
Ieri spre seară-n vântul galben
Arborii-n genunchi plângeau.

Lasă-mi, toamnă,pomii verzi ,
Lasă-mi, toamnă-n aer păsări
Lasă-mi, toamnă, cerul lin,
Lasă-mi, toamnă...

Lasă-mi, toamnă pomii verzi...
Lasă-mi, toamnă-n aer păsări...
Lasă-mi, toamnă, cerul lïn...

vineri, 25 septembrie 2009

Cea mai lunga saptamana

Cea mai lunga saptamana….
A inceput gradinita, o noua etapa din viata noastra…daca stau si-mi aduc aminte numai de prin liceu asteptam debutul scolii, nu ma plictiseam niciodata in vacanta si ma jucam toata ziua, prietenii erau vecinii mei asa ca nu-mi lipsea nimic.
Prin liceu s-a schimbat situatia, doream asa ca, pentru o luna sa inceapa, dupa care, daca ar fi fost vacanta, as fi fost cea mai fericita, iar in studentie chiar nu-mi doream vacanta.
Si in continuare viata mea depinde de aceste debuturi scolare….
Am inceput promitator etapa gradinita cu Dragos, luni a ramas cu zambetul pe buze si nerabdator sa se joace cu copii, marti din poarta gradinitei mi-a soptit “nu pace a gadinitza”, miercuri de cum s-a trezit a inceput sa planga “nu pace a gadinitza, veau raman acasa cu david si mama”, joi a plans si a ramas “smulgandu-l” din mana mea….azi noapte pe la 1 il aud plangand ma duc la el si printre suspine “nu mai meg a gadinitza” l-am linistit si a adormit.
Azi cand am intrat in curtea gradinitei a plans cu sughituri, dar a ramas si o buna bucata din program a dormit.
Am sosit acasa si dupa 45 de minute in care mi-a stat in brate mi-a spus ca-i obosit si a varsat, apoi s-a culcat….
Avem 2 zile in care sa ne refacem dupa cea mai importanta saptamana din viata lui….Mi se rupe sufletul si ma gandesc ce-o fi in mintea si sufletul lui, cum percepe el, cu ce asociaza, ce crede, de ce este suparat pe mine (aseara l-am certat ca nu-l lasa si pe David sa se joace si m-a lovit, el care nu m-a lovit niciodata), apoi a facut pisu pe el si C i-a zis de ce o superi pe mama, acum trebuie sa stearga…”asa veau”.
Of ce greu e….!

joi, 24 septembrie 2009

Nostalgie de toamna


Concediul a ramas in amintirile din vara 2009, a trecut vara si ma simt nostalgica dupa zilele lungi si calduroase, dupa noptile racoroase.
A venit toamna, se simte…curat frunzele si florile uscate din gradina, careia a inceput sa-I dispara din stralucire…
Toamna are alta semnificatie pentru mine, cand se apropie luna septembrie simt un gol in stomac si emotii…acele emotii de parca as naste din nou; retraiesc in fiecare an acele zile premergtoare nasterii si imi amintesc fiecare detaliu; zi a saptamanii, ore, cu ce eram imbracata, cu cine am vorbit…sunt atat de vii acele amintiri si unice!
Dragos face sambata 3 ani, nu-mi vine sa cred…merge, vorbeste, mananca singur, am renuntat si la pempers, merge la gradinita alte griji, alte bucurii.
David implineste pe 8 octombrie 1 an; toti anii sunt important, dar parca primul an din viata unui om e exact “primul an, din restul vietii mele” .
Imi amintesc cu drag cand i-am tinut pentru prima data in brate…nu pot descrie, dar fiecare mama stie ce inseamna…e un sentiment coplesitot!
De acum, fiecare toamna va insemna pentru mine copii mai mari!

vineri, 11 septembrie 2009

Pro Natura

Inca nu-mi revin; a fost prea frumos si prea diferit de viata de zi cu zi, cu tot ce inseamna ea si de aceea parca inca plutesc si nu vreau sa revin la realitatea cotidiana.

Plajele sunt toate amenajate, dar nu foarte aglomerate pt ca fiecare hotel are piscina si curte unde se poate face plaja si multi prefera comoditatea de a sta langa hotel, mai ales cand ai all inclusiv.

Noi am stat intr-o zona care aveau ca slogan "Pro Natura" curatenie, respect, mancare totul era bio si totul se facea pentru a proteja natura.

Mancarea a fost fff buna, ca varietatea nu va mai pot spune, dar noi cei 3 (copii si cu mine doar am degustat) Dragos a mancat in primele zile foarte bine, dupa care si-a reluat prostul obicei de a degusta putin din mancare si apoi doar inghetata, grisine si chipsuri.

Croatia 2009

Croatia 2009

Am revenit acasa, dintr-un concediu de vis – Croatia. Am tot incercat in aceste zile sa scriu o fila de poveste, parca nu-mi gasesc cuvintele potrivite pentru a descrie tot ce am simtit: incantare, relaxare, aventura.O vacanta in Croatia e de vis. Din punct de vedere al peisajelor e mai mult decat iti poti imagina pentru un loc: munti, paduri, mare, plaja, porturi si toate intr-un singur loc sau la cativa km distanta. E o impletire de civilizatie germana si arhitectura italiana, ordine germana, dar caldura italiana (putin sange latin nu strica niciodata).Am ajuns sambata (29.08.2009) in Plava Laguna, dupa un drum pe autostrazile maghiare si croate pe care aveai impresia ca zbori si zbori, din cand in cand ma trezeam din vis (mi s-au lungit mainile tot intinzandu-ma in masina sa le dau: covrigi, apa, jucarii, sa scot aparatul foto sa scot camera sa filmez). Am mers aproape 14 ore, nu am simtit oboseala pentru ca in fata noastra se derula permanent un alt si alt peisaj care nu putea decat sa te incante si sa te faca sa uiti ca déjà au trecut ore bune de cand esti pe un scaun in masina.
Ne-am cazat, am mancat si ne-am odihnit pentru a fi gata de a descoperi acest loc minunat.

5 septembrie 2009 (o zi speciala pentru familia noastra 5 ani de la nunta)

Cristi a vrut sa ne ofere un cadou special, de suflet, pentru aceasta zi – o zi in Venetia-. Ne-am imbarcat la bordul unui vapor de 300 locuri cu 2 copii dupa noi, in carucioare, ce sa mai zic doi parinti nebuni, dornici de a-si aniversa in cel mai placut mod o zi speciala din ziua lor.
Am ajuns in Venetia nauciti dupa 2.5 h pe vapor, la o temperatura de 13 grade Celsius unde numai eu eram imbracata in maieu si pantaloni scurti, restul toti de toamna, dar ma si vedeam cu un hanorac nou…Ei m-am incalzit instant cand am dat piept cu primul pod peste Grand Canale, peste care am trecut carucioarele in brate, neavand rampa de acces pt carucioare….si asa am trecut peste toate podurile pana in Piata San Marco de vedeam in fiecare pod Podul Suspinelor. Eu am mai avut ceva noroc ca mai aparea cate un barbat binevoitor “signora, prego” si mai prindea de carucior.

Piata San Marco e coplesitoare prin tot arhitectura, istorie, semnificatie, lume, porumbeii (simbolul).

Ce te impresioneaza la 3 ani…..Dragos cum a fost azi? Ce ti-a placut cel mai mult? Sunt suparat…De ce?M-am suparat pe porumbeii….din San Maco….De ce? Sunt foarte obraznici, mi-au mancat tot sandwichul, foarte urat din partea lor! Am vrut sa le dau 2 palme!!!!Niciodata nu am sa-i iert!

Am parasit furnicarul din San Marco si am intrat sa mancam intr-un Ristorante, apoi cu pare de rau ne-am intors pe drumul Golgotei din nou cu carucioarele in brate la vapor. Am lasat in urma Venetia, cea care ne-a umplut sufletele intr-o zi care va ramane speciala si deosebita pentru noi toata viata….superba (desi in mintea mea era o alta imagine a Venetiei)
Am plecat cu intarziere din Italia, marea agitata s-a mers o buna bucata pe langa tarm, apoi a taiat de-a lungul marii….din cauza vantului si a vitezei parca erai intr-un carusel, am avut noroc David a dormit tot drumul, Dragos o buna bucata din el, eu nu am avut rau e vapor, doar Cristi numara milele pana la mal….si ce departe ti se par uneori 5 mile cand porneste sirena vaporolui ca unul din motoare a luat foc. Norocul nostru ca eram la cateva mile de portul din Porec, caci altfel am fi fost aruncati cu vestele de salvare in mare si asteptam sa fim salvati…Mare noroc, am ramas doar cu un gimpe in suflet, dar cu gustul unei mari aventuri traite! Cristi a declarat ca vaporul e scos momentan din deplasarile noastre!

Am mai fost la Rovini si Varsar tot in croaziera pe mare, dar inainte de aventura cu Venetia…Doua orase port, cu arhitectura in stil Italian si rigurozitate nemteasca.Am parasit Plava Laguna pe 7 septembrie cu parere de rau, dar cu sufletele pline de incantare, relaxare, care speram sa ne ajunga sa trecem peste tot ce inseamna un an in viata noastra de zi cu zi.
La intoarcere am fost in Pula, unde am vizitat Coloseumul, tot cu cele 2 maimute dupa noi care déjà faceam crize cand vedeau aparatul foto si camera.

Si incet, incet sau la 130-150 km/h am lasat in spate 10 zile de vis din 2009.

Februarie...

  E iarnă,  un amestec de toamnă târzie cu zile mohorâte,  cu ploi ba mocănești, ba torențiale. Cu zile ce par ușor a se lungi, cu haine mul...