Mi-e dor de Dragos!

Mi-e dor de Dragos! E la bunici, e in centrul atentiei, e rasfatat exact ce trebuie sa imparta acum cu David.
E dureros pentru un copil de 2 ani sa imparta cu altcineva dragostea parintilor, atentia.
M-a surprins cat de usor s-a rupt Dragos de mine, de taica sau....la inceput ma bucuram ca-i sociabil, ca-i prietenos, apoi mi-am dat seama ca-i independent, ca stie deja sa caute ceea ce vrea!
Azi am stat cu David in brate cred ca vreo 2 ore si...dupa ce a supt. Nu imi venea sa-l mai pun in patut, sunt atat de fericita ca am regasit dulcea intimitatea a alaptatului, dependenta totala de mine.
Acum sunt mamica cu norma intreaga, viata mea e o dulce rutina:schimbat copii, curatenie, mancare, culcat copii, alaptat, dat de mancare, iesit afara, joaca cu ei....si seara nu se vede nimic si a 2 a zi de la capat.
Dar in sufletul meu simt ca am facut cea mai mare realizare a vietii mele: acesti copii minunati!

Intrebari

Ma gandesc uneori, daca nu ar exista acesti copii, unde s-ar fi oprit visele mele?
Am invatat in timp, ca trebuie sa accept tot ceea ce mi-e dat sa traiesc indiferent cat poate fi de dureros si sa lupt, sa caut forta, sa pot depasi fiecare hop!
Eu am invatat-o pe propria piele, pentru ca nu exista carti, iar sfaturile, hai sa fim seriosi suntem prea mandri pentru a le urma si pana la urma fiecare isi are propria experienta de viata!

As vrea sa-i invat si pe baietii mei: ca familia e cea mai importanta si trebuie sa ramana unita indiferent prin ceea ce trece!