Zile și iar zile, evenimente și griji, gânduri și alergătura. Totul se derulează rapid ca nu mai știi unde ești, unde ar trebui sa fii! Mergi zilnic intr-o rutină absurdă și te întrebi: cum sa te oprești! Apoi te năpădesc gândurile, dorurile și oftatul golurilor neumplute. Pana unde?
Când ploua se vede tristețea în cenușiul clădirilor ude, în ochii oamenilor zgribuliti și fugăriți de ploaie! Dintr-o data lumea s-a îmbrăcat în negru, la fel cum am făcut-o și eu!
