Anii nu se duc, ii ducem, tatuați in sufletele noastre și aceasta este viața: ani de neuitat.
2020 a fost un astfel de an, de neuitat. A murit Mimi, printre puținii care nu de Covid, ci cum si-ar dori mulți, de bătrânețe. A venit somajul lui Cristi școala online, carantina, scurt, sa nu ai timp sa te desmeticesti, ca la box! În jurul tău....pustiu! Pustiu ca-n filmele SF, cu viruși și izolare, cu teamă și inconștiență, cu așteptare.
Greu....să inchei cu o promoție in astfel de condiții liceul, sa cauți și sa găsești un loc de muncă, sa nu disperi!
In momente de acest fel vezi Omul Bun si pe cel Rău! Acum vezi comunitatea care are capacitatea de a se unii si lupta, sau e o lupta individuală de supraviețuire a fiecăruia!
2020 e iar un punct de reset. Un fel de, înainte de pandemie și după pandemie! Ne-a prins la 44 de ani! Suficienți de maturi!
Uitându-mă in urmă la cele 12 luni, deja încheiate si definind prin cuvinte, acestea ar putea fi: tristețe, confuzie, căutare, creativitate, învățare, imaginație, curaj, atmosferă, filme.
Recitind, îmi dau seama ca nu am avut vise. Asta îmi doresc pentru 2021: vise, planuri, sănătate și liniște!
