joi, 23 iulie 2015

Mirosul vacantelor

   
 Atat de mult iubesc acest anotimp, aceste 3-4 luni, la inceput caldute , caniculare, capricioase, cu mirosul de care nu te mai poti satura, dimineata, cand deschizi geamurile si patrunde in casa mirosul de racoare al noptii, cu umezeala ierbii pline de roua si tragi cu nesat aerul de parca nu ar fi indeajuns.
      Stiu ca sunt o privilejiata, ca vara sunt in vacanta. Chiar daca stau o vara intreaga numai pe "prispa" e singurul anotimp pe care simt ca-l traiesc, restul zboara intr-o rutina si stres si nu mai ai timp sa-i simti savoarea dincolo de acest du-te vino.
      Veneam intr-o zi de la scoala, cu baietii, tragandu-ne lesinati, ca "zeama de varza" pe drum, clatinandu-ne sub povara ghiozdanelor si a gentilor de zici ca ducem bolovanul lui Sisif pe munte si Dragos zice "Miroase ca la Lapus, a iarba! Ca in Zavoaie!" - zice, David, trecand pe langa o casa cu animale. Abia asteptam sa fie vacanta!
      Auzindu-i pe ei ma gandeam cu ce mirosuri asociez eu, vacantele copilariei mele. La varsta lor petreceam vacantele la Severin si imi amintesc de mirosul diminetilor (pe la ora 4-5-6) cand se racorea putin si aerul devenea pentru cateva ore respirabil, dupa ce ne zvarcolisem toata noaptea intr-o caldura Sahariana, cele 20 si ceva de grade ale diminitii erau mana cereasca.
      Imi amintesc de mirosul asfaltului incins, cand cineva mai stropea cu furtunul trotuarul pe langa bloc sau mai rar prindeam cate o ploaie de vara pe care o savuram din scara blocului si ieseam sa ne mai ude si iar intram la adapost, multi copii, ca in povestea cu "Ciupercuta si ploaia" oricat de multi eram, tot mai incapeam.
      Imi amintesc de mirosul parcurilor unde se cosea iarba si se aranja gardul viu si se udau trandafirii. De mirosul pietei cu pepeni galbeni si lubenite, de gardurile imbracate in caprifoi, de mirosul marii cand ajungeam acolo, de trenul incins cu care calatoream, ca intr-o calatorie initiatica, parca nu se mai sfarsea!
      Si de mirosul toamnei pe care o regaseam acasa, la intoarcerea din vacanta:de frunze uscate, struguri si nuci verzi!

miercuri, 15 iulie 2015

Fuga spre libertate!

     
Cand ai ceva de lucru, iti fuge gandul in alta parte, parca cauti libertatea undeva departe. Te priponesti in scaun si-ti impui limite: voi lucra, trebuie sa termin. Mai sorbi o gura de cafea, mai faci o pirueta pe scaunul de la birou, vai cum te-ai duce....dar unde? si de ce? Motive sa te ridici de la masa de lucru sunt o gramada, dar constiinta te cuprinde ca smoala tocurile pantofilor in asfaltul proaspat turnat si-ti strigaaaaa: nuuuuuuuuuuuuu, nu pleca, ca iar vei uita de tine intr-o activitate domestica care nu-si are rostul acum.
Acum ai chef sa freci baia, acum iti vine in minte o reteta minunata (cu toate ca stii ca este mancare), acum iti aduci aminte de un lucru pe langa  care ai trecut o saptamana intreaga si nu te-a deranjat.
      Cred ca totul se trage de la dualitatea mea. Salturile acestea, in hopuri ale activitatilor sunt fantastice. Capacitatea mea de a da totul intr-un proiect, dupa care lancezeala totala e de neimaginat pentru unele persoane.
   

Februarie...

  E iarnă,  un amestec de toamnă târzie cu zile mohorâte,  cu ploi ba mocănești, ba torențiale. Cu zile ce par ușor a se lungi, cu haine mul...