De aproape 18 ani lucrez cu adolescenți, de aproape 11 ani sunt părinte. Sunt convinsă că am luat decizii greșite, unele salvatoarea, altele care au trecut cu vederea, unele se vor vedea peste ani, când nu mai poți face mare lucru...E atât de greu să fii părinte, vorba mamei, ești un fel de prim ministru, managerul câtorva ministere vitale pentru copilul tău!Alegeri, alegeri, decizii, mod de viață! Și toate acestea în această viață! Dacă ar fi mai multe, ar fi mai ușor de îndurat câte un rateu.
Au murit doi copii alpiniști profesioniști prinși intr-o avalanșă, după atenționarea salvamontiștiilor de avalanșă de nivel5, însoțiți de tatii lor. Acești copiii dețineau recorduri mondiale de vârstă, de escaladări, la 12 și 13 ani!
Mi-e frică ... dar scriu repede în jurnal să nu uit și să îmi revin când acționez din vanitate cu copiii mei.
Începe sezonul scăldatul, iar își iau apele tributul. E cald, atmosferă de vacanță, cu marea zbuciumată, cu steagul roșu ridicat și salvamarii fluierând mai ceva că sirenele să nu se mai intre în mare! Tați cu prunci după ei, siguri pe ei "sunt eu aici, știu ce fac"! Mame rămase la mal își frâng mâinile, se agata de salvamari "nu-i lăsați"!
Molluri- joacă, cățărări pe scările rulante, pe bări...Un domn de la paza: "nu-i voie, poți să cazi" Dintr-o cabină de probă "e cu mine, lăsați-l" asigură părintele, siguranța copilului!
La rând la hipermarket: doi frați in spatele nostru urcă, coboară, trec, se înghesuie, aruncă unul altuia o șapcă cu cozoroc, care trece razant pe lângă fata mea! Părinții relaxați, e început de weekend!
Asistent la olimpiada națională de biologie: 3,80 puncte la proba practică ( noi nu am lucrat cu microscop, nu am știut) lacrimi și suspine. A doua zi alti copii aceleași lacrimi: 9.80...9,60... prea puțin, vor locuri asigurate la medicina, sunt deja a XI a au pierdut o șansă, le mai rămâne sansa din clasa a XII a, un an de muncă s-a dus!
O participantă e internată cu o infecție la picior și a solicitat susținerea probei în spital! Cu infecția respectiva a venit de acasă, părinții știind. Ce randament a dat acel copil, care leșinase de durere în ajunul probei?
Discutam la clasa a XII a despre drepturi incălcate. "Mie mama, mi-a încălcat dreptul de a lua carnetul pentru motoare. Când voi fi pe banii mei nu o mai interesează" E aceeași elevă, mămica unui bebeluș de 6 luni.
Diriginta clasei a IX a, o eleva, însărcinată în semestrul II! De vorbă cu mama, eu cu o mie de întrebări în cap: fata minoră, tutelă, tribunal, școală..
-Si dvoastra, cum sunteți, mai puteți, cine va susține?
-Ah! Eu sunt bine, un picior mă doare!
În tot acest iureș de trăiri, decizii, responsabilități, consecințe e foarte greu să fii părinte! Oare câtă libertate să lași, cât să interzici? Cât să forțezi din ceea ce vrei tu, cât să accepți din ceea ce vor ei? Cât e succesul tău, cât e al lor? Vor sa fie ca tine? Nici nu concep sa ajungă așa! Decizi, e prea greu, te răzgândește, e mai bine, dar parcă e mai puțin! Oare nu am cedat prea ușor?
Vrea să intre intr-un grup, are nevoie de probe, pentru dispensă de vârstă! Trece o probă, două, trei....poate renunța! Nu! E admis și intră în ceata! De ce l-am lăsat? Pentru că și-a dorit, pentru că "e viața mea, mama"! Se dezvoltă frumos, îi face bine, suntem relaxați după trei ani!
Vrea motocicletă când va fi mare.... da, din banii tăi!
Greu, greu să fii părinte!
