Am pășit în 2022 cu sufletul gol, fără prezența celei mai dragi ființe, Mama. Am trecut prin toate evenimentele anului cu gândul " ce păcat, ca nu pot să-i spun ceea ce s-a întâmplat ". Anii de doliu sunt grei, apăsători, ani lecții. Te recompui din bucățile sfărâmate, ai o altă formă și mergi. La început e un mers nesigur, sovaitor, pe cine sa sun, pe cine sa întreb, cu cine sa ma sfătuiesc, apoi găsești toate aceste răspunsuri în tine, în oamenii de lângă tine, în încrederea pe care o capeți făcând lucruri de care nu te vedeai în stare.
A fost un an în care am trăit fără entuziasm, am tras mult de mine sa ma mobilizez pentru lucruri simple, nimic spectaculos!
A trecut, cum vor mai trece și alții, dar sper sa mult mai buni!
Îmi doresc un 2023 cu sănătate pentru toți, sa intre David unde își dorește la liceu, sa avem energie pentru tot ce ne propunem!
La mulți ani!
