marți, 13 octombrie 2009

Ploua si eu urasc ploaia

Alarma de ceas a lui C ma scoate din sarite (o voce de robot metalica anunta: Este ora 6.30 este timpul sa va treziti! Nu sunt o fire somnoroasa, dar ma enerveaza cred, acel plural :) ar trebui sa spuna: este timpul sa te trezesti !

Plec la bucatarie sa pregatesc ghiozdanelul lui Dragos, cafeaua mea, laptele lui David si astept sa se trezeasca copii, in timp ce eu ma imbrac, beau cafeaua si ma machiez, David isi bea laptele si urmeaza la imbracat.
Se trezeste Dragos intre timp, il imbrac si pe el si incepe nebunia:
David nu mai poate fi lasat decat pe jos, Dragos ii sta numai in picioare si ambii in picioarele mele. Indiferent unde ma intorc unul e la picioarele mele.
Incep sa-mi pierd rabdarea si automat sa tip si ma enervez mai tare ca-mi pierd cumpatul cand ar trebui sa fiu calma.
Azi ploua....deci lucruri sunt mai complicate: caruciorul cu husa, Dragos cu pelerina de ploaie si eu cu umbrela, dar cu ce mana sa tin umbrela?
Cu o mana il tin pe Dragos, cu una imping de carucior, cel mare, care are o singura bara si poate fi impins cu o mana, dar e greu ca dracu de manevrat. Ca sa nu fiu plouata chiar de tot il pun pe Dragos sa se tina de carucior, nu de alta dar sa fie sub ochii mei, caci altfel ia toate baltile la rand si am si eu o mana libera pentru umbrela.
Noroc ca nu sunt decat vreo 300m pana la gradinita!

Urasca ploaia, toamna, iarna din cauza vremii, a ploii, a zapezii, a hainelor groase care nu-ti lasa libertate de miscare...

E infiorator sa iesi cu 2 copii care nu se imbraca singuri si pe care trebuie sa-i imbrobodesti cu n haine!