Nasterea lui Dragos

       Inainte de a ne casatori am hotarat ca vrem copii, daca nu vom putea ai nostii, cu siguranta vom infia!
Trebuie sa recunosc ca am planificat sarcina....cu 3 luni am renuntat la anticonceptionale, am luat vitamine, am fost la control, l-am mai carat si pe sot sa vedem daca totul e in regula la amandoi...in fine, am pasit in 2006 cu sperante mari ca acesta va fi anul care ne va aduce un nou membru in casa!Eram atat de convinsa ca voi ramane insarcinata, incat nu a fost nicio surpriza testul pozitiv. I l-am aratat sotului, dar nu credea ceea ce eu spuneam "sunt insarcinata", dar inca nu anuntam pe nimeni pana nu confirma si dr. Am mers la medic la 6 saptamani si l-am convins ca sunt insarcinata, pentru ca el oricum nu vedea nimic...
De aici a inceput odiseea sarcinii: am ales o clinica privata la 120 km de casa, ca totul sa fie bine.....lunile treceau, burtica nu prea lua proportii...dar eu fiind mignona, nimeni nu se astepta la multe kg.Cu 3 luni inaninte de DPN medicul se uita chioras la monitor si spune...e prea mic, ceva nu e in regula (avea o stagnare de 3 saptamani). Eu eram cronologic in sapt 33 si bebele se oprise la 30. Ei din acest moment totul a luat o intorsatura de 180 grade. Au inceput perfuziile, controalele....si nimic, bebe se incapatana sa mai creasca...Sambata pe 22 septembrie ma duc la controlul de rutina si dr hotaraste ca ma interneaza, ii era frica de o hipoxie a bebelusului si-mi spune ca luni ma trimite la un coleg, ca la el in clinica nu pot naste pt ca nu are aparatura necesara pt un bebe atat de mic si nu stie daca vor fi sau nu complicatii.
Nu-mi doream decat sa traiasca pana luni....sa ajung la celalt medic si sa nasc.
Dupa ce 7 luni am fost la un medic, luni cu fisa in masa si sotul langa mine ma prezint la alt medic. Sunt Xuleasca, trimisa de drY...stiu...coborati la ecograf. Coada, eram la stat (dar pentru viata copilului meu as fi nascut si pe luna) vine medicul, face ecograful...copilul avea 33 sapt si 5 zile, foarte mic, uterul fara lichid....ma interneaza....si-mi va face marti Doppler-ul si vor hotari ce si cum. In momentul acela ....Ma interneaza, perfuzii, injectie de maturare a plamanilor pt bebe....eu tot un plans si un bocet....dupa masa vine medicul din nou si-mi zice ca seful clinicii e de garda si-mi face testul Doppler acum ca-i e frica sa mai amane.Ok. Cu perfuzia in mana....la ecograf....adunare ca la cazurile de pe Discovery..dr, rezidenti....: cezariana de urgenta, hiportrofie fetala.
     Pana maine nu mai mancati nimic si maine facem cezariana. Bun....mintea imi era goala...nu doream decat sa-mi monitorizeze copilul pe a fi sigura ca traieste...Doamne, pana maine.
26 septembrie 2006 ora 8, vine anestezistul si-mi spune cu parere de rau voi naste cu anestezie generala din cauza puseeleor de tensiune pe care le-am facut de la internare!Ok.Ma ia o infirmiera cu caruciorul, ma duce in sala de opretie...eu sunt micuta...(ma gandeam cum dracu stau aia mai solizi pe masa asta de operatie?)...se pune perfuzia, ma dezinfecteaza...un nume de baiat, un nume de fata....si ma pregatesc sa le spun ca mi se face rau, adica mi-e greata, dar.....m-a luat somnul....si aud...respirati, respirati. puteti? da....cum e copilul? bine...in incubator....ma doare burta si mi-e sete....va aducem un ceai (ma gandeam, moare omul de sete si trebuie sa astept dupa ceaiul lor...dar era deja pe noptiera)Imi face un mialgin si apuc sa intreb daca am voie sa dorm...da, cat vreti...vineri am cobarat in salon (pana atunci am stat la terapie)si sambata am mers sa-mi vad copilul....mi-a adus o mogaldeata, infasurata in scutece de 1750g si 43 cm. Pentru cateva secunde mi l-a dat sa-l tin in brate, era scos din incubator...eram atat de mandra...de mogaldeata mea...Dragos avea ochii albastrii si gropita in barbita. Dupa o saptamana ne-au externat si ne-au transferat la Centrul de Prematuri, sa faca cele 2500g pentru externare. Este o poveste lunga....dar cea mai frumoasa pe care am trait-o.....
Si ne mai dorim o fetita........