Conversatii cu Dragos

******************
- Mama, micu muca (micul, adica David)!
- Stiu mama, dar e mic si nu stie ca ne face rau!
- Chede ca sunt e bucata de sunca, mama...sau ce chede el?!

******************

- Mama nu te mai iubec, esti o mama ia (rea)
- Sunt rea pentru ca am copii rai, daca ar fi cumnti as fi si eu o mama buna!

***************

Planuri si schimbari

Acum cativa ani schimbarile majore ma luau prin surprindere si imi cam dezechilibrau ritmul, acum (asta am observat de cand am copii) sunt mai curajoasa, mai increzatoare in fortele mele.
La inceput de an ne-am facut si noi planurile noi si cum orice are pasi de realizare, unul din ei e reintoarcerea mea la scoala cu cateva luni mai repede...daca altadata as fi simtit chestia asta ca pe ceva infricosator acum o percep ca pe ceva normal....adevarul e ca dupa 3 ani si 7 luni de stat acasa parca iti pica ca o gura de oxigen in momente vitale!
Cu copii ne vor ajuta si socrii. David va sta la ei in timpul sapatamanii(in wkend cu noi)si Dragos va merge in continuare la gradinita, la amiaza am sa rog pe cineva sa-l ia si pana vin eu va sta cu strabunica lui.

Ma rog la DD sa ne dea puitere sa realizam tot ce ne dorim!

Aceeasi sau altii?

La multi ani!

Am pasit in 2010 de foarte putin timp, ca in fiecare an cu sperante, dorinte ca ni se vor indepli planurile pe care ni le facem in acest an.
La cumpana dintre ani, in acea secunda magica care desparte trecutul de viitor, anul vechi de anul nou, ieri de azi iti pui o dorinta....nici nu stii pe care sa o alegi, nici nu stii daca ceri prea mult sau prea putin si atunci incerci sa trisezi (cel putin eu asa fac) spun pe cea mai arzatoare pe primul loc si apoi fara sa respir, daca pot folosi aceasta expresie "turui" in gand inca cateva importante.....ah! si inca o superstitie de-a mea, nu-mi place sa deconspir dorintele de la cumpana dintre ani, ci imi place sa le trec la bilant la 23:59....


Cum a fost 2009? Pentru noi cei 4, un an bun, adica a avut un curs pe care ni l-am dori multi ani de acum inainte:am fost sanatosi toti 4, am avut venituri stabile, am fost intr-o vacanta de vis; ceea ce ne mai afecteaza sunt problemele familiei extinse:parinti, bunici, caci din pacate sau din fericire nu suntem de piatra incat sa ne inghete sufletele si sa nu simtim....Mimi e din 14 decembrie in spital, operata de pietre la fiere si pentru prima data am fost nevoita sa ma gandesc si la varianta ca viata are intotdeauna si un final....Doare...Mi-as dori sa o avem multi, multi ani langa noi, dar trebuie sa fiu constienta ca va exista un timp cand ne vom intalni iar cu totii....cel putin asta imi place sa cred!
Luni o externeaza.....o apreciez de mor pentru voita, tenacitate si dorinta de viata!