O prietenie.....si 30 de ani!

 

 

Oricine ce ar zice, dar Romania are locuri incredibil de frumoase, unul dintre aceste locuri este Delta. Nu am fost in Delta niciodata pana anul acesta. Acum cativa ani ne-a batut gandul sa mergem, nu erau inca copiii, dar nu ne-au iesit calculele. Am amanat, apoi am ales Croatia si uite asa au trecut anii si nu am ajuns acolo.
      Pe Cristi il leaga amintiri  de Tulcea, demne de film. Poate ca povestea nu-i credibila, daca spui cuiva ca Tulcea este pentru el, o parte a vacantelor copilariei lui. Clar exista un plan al cuiva care face ca lucrurile sa se intample intr-un fel anume, la un moment dat si doar anumiti oameni sa se intalneasca. Intr-un astfel de context a ajuns si Cristi sa se lege sufleteste pe viata de Tulcea, de oamenii pe care i-a cunoscut acolo si au devenit rude de suflet.  Pe Unchiul Nelu, Matusa Milica, Vali si Ciprian am ajuns sa-i cunosc atat de bine din amintirile lui Cristi incat imi era greu sa-mi imaginez ca nu sunt rude cu adevarat, ci doar a doua familie de la celalalt capat al tarii care ii astepta in fiecare vara acolo cu bratele deschise.
      Cele cateva zile la Tulcea a fost o dorinta-surpriza-cadou pentru noi, cei care nu calcasem pana atunci acolo si asa am ajuns sa cunostem si oamenii minunati de care ne povestise si iar povestise de atatea ori.
      Faptul ca gemenii sunt fiinte aeriene si se simt ca pestele in apa in natura, nu e un mister, dar de unde pana unde atractia mea pentru apa...?Desi nu stiu sa inot, nu vreau sa invat, imi place apa la nebunie, marea, raurile, lacurile, orice intindere sau fir de apa, inclusiv spalatul vaselor :))))
      Delta e de vis.....trecand peste frica lui Dragos care era gata sa abandoneze urcatul in barca, intrebandu-ma de nenumarate ori "Esti sigura ca barca asta e sigura pentru noi? Tu ai incredere in ea?" Am pornit in aventura cu barca si ii multumim inca o data lui Ciprian. Dupa momentele in care Dragos statea intepenit intr-un singur loc si tare mi-e ca nici nu a clipit de frica sa nu se rastoarne barca, toata lumea a fost relaxata si a savurat plimbarea ca la carte. David si-a murat mainile cat le-a plimbat prin apa, a condus barca. A fost atat de implicat in aceasta actiune incat la sosirea acasa m-a intrebat :
- Mama, tu stii ca daca misti maneta in stanga barca merge in dreapta?... Aoleu....cand am invatat sa conduc ma perpeleam noaptea: daca dau cu spatele in ce parte trebuie sa virez  volanul!!!!!
A pescuit si ca in toate cazurile, norocul incepatorului a fost si de data asta, adica a prins un pestisor, poate cel care ne indeplineste dorintele!

Am facut si un popas la Manastirea Saon, apoi la o saramura de peste facuta de matusa Milica, o delicatesa, la care a asortat si o marinata de peste...mmm delicios pentru iubitorii de peste, mai putin Cristi, care nu tradeaza porcul;
si un desert din pepene galben si struguri autohtoni, proaspat culesi!

A fost minunat, contopirea aceea dumnezeiasca intre om, pasari, nuferi, apa, pescari, soare, umbra, apa, liniste.....e mult peste multe lucruri pe care le numim fericire!

   

Locuri de relaxare in zile ploioase la Mare

Ghinion sau sansa, zilele ploioase, in care nu s-a putut face plaja ne-au facut sa descoperim locuri  nevizitate sau sa participam la activitati recreative de vacanta!
Curajosul familiei, David a luat o portie zdravana de adrenalina la Parcul de Aventura din Neptun

 Nu as fi urcat pe franghii nici daca m-ar fi platit, asa ca Dragos si cu mine am luat o doza de soare, vant si privelistea unei mari nervoase, la Neptun.

Am lasat aventura si am descoperit Terenul de Criket din Neptun. Baietii s-au acomodat rapid regulilor si au petrecut cateva ore placute la teren! Iar premiul primit la sfarsit, un desen, a fost o surpriza pentru toata lumea! O modalitate frumoasa de a atrage micii clienti la teren!

Cand concediul se termina intr-o zi de luni

Parca am adormit intr-o vinere si m-am trezit luni, asa de frumos a fost, incat am avut impresia ca a fost un vis.  Nu stiu cat am asteptat acest concediu, dar sincer mi-l doream. Aproape ca uitasem cum este sa intri in frenezia pregatirilor de concediu, astfel incat am asteptat 14 august normal, nu cu nerabdarea de altadata, poate stiind ca acest concediu de fapt este, si sfarsitul acestei veri. Vara pe care eu o ador din toata fiinta mea. Cred ca mi s-ar fi potrivit si numele de Vara. Pur si simplu infloresc, ma transform ca zilele stralucitoare ale acestul anotimp, ca apoi sa ma pleostesc pana...vorba cantecului, vara viitoare!
De cinci ani nu am mai fost intr-un concediu! E obositor sa te invarti in carusel, chiar daca iti place enorm! Viata petrecuta in acelasi loc, in aceleasi activitati de rutina devina monotona lipsita de stralucire. E ca atunci cand praful se aseaza pe o mobila noua, stirbindu-i din valoare.
Imi plac concediile pentru ca nu ma mai cramponez de organizare, e perioada in care Cristi intra in actiune, Sunt planurile lui legate de locatie, rezervari, trasee, sofat. Singurele atributii pe care mi le iau sunt bagajele. Oricum sunt experta in facut bagaje. La noi in familie sunt urmatoarele tipuri: bagajul de spital (daca aveti nevoie de lista necesarului se rezolva in 2 minute), bagajul de delegatie de wkend (indiferent de sezon) sau delegatia ce implica si un chef de firma, bagajul cercetasului (iesiri de tura), dar si taberele de vara, iarna, bagajele intregii familii pentru scurte deplasari, dar si bagajul de concediu.
      Chiar nu am inteles de ce devenise Cristi stresat ca eram in ultima saptamana si bagajele nu erau gata, ca le-am facut fix in 2 zile si nu am uitat absolut nimic acasa din ceea ce am avut nevoie, ca in plus am pus, ca doar nu le-am carat noi, ci masina :)
       O data instalate toate: rucsaci, troller, genti si iar genti, plase si bidoane, paturi, perne, inaltatoare, ne-am strecurat si noi si am incaput, eu aici incepusem sa am o urma de indoiala, oare noi mai incapem ? :)))
Am pornit in marea aventura in 4!
        Dupa un drum impecabil, fara incidente majore, care sa ne strice buna dispozitie, porniti la 18.20 din Baia Mare, am ajuns la 7 in Constanta, pregatiti sa participam la Ziua Marinei, o mare deziluzie pentru noi, care ne asteptam la ceva maret, frumos, dar...acelasi tipar romanesc de sarbatorire a ceva:discursuri de o ora, cu oamenii tintuiti in soare si canicula pana ce si-au pierdut interesul.
        Lesinati de caldura si blegi dupa o noapte alba, ne-am indreptat spre 2 Mai, la Coana Leana.O camera racoroasa, la parter, ascunsa discret intr-o oaza de umbra, intr-o curte perfecta pentru relaxare:gratar, chez-longuri (baietii au facut o pasiune pentru ele) balansoarul, ah, aceasta mirifica inventie....sa prinzi o ora intr-un balansoar, cu o cafea in mana, tolanit intr-un balans lenes, cu zambetul lat pe fata, cu sclipirea razelor adunate in ochi, motai, atipesti si nu mai stii daca e vis sau  realitate, dar e atat de bine, incat ai vrea sa nu se mai opreasca niciodata....
Mesele de afara, toate adapostite de umbra, bucataria dotata cu tot ce vrei, o terasa inchisa, in caz ca vine ploaia. A fost si ploaie! A fost oaza noastra de liniste timp de 11 zile! Ne-am simtit foarte bine, ne-am simtit- vorba baietilor- ca acasa! Nu am avut televizor in camera. Noi, seniorii, nu i-am simtit absolut deloc lipsa, juniorii, au mai carcovit, ca era bine daca am fi luat cazare la hotel (am fost in vizita la Matusa Rodica, cazata la Eforie Nord si avea TV in camera).

      Si asa a inceput relaxarea noastra.....m-am mobilizat in fiecare dimineata cu David sa prindem aerosolii si implicit rasaritul. Mi-e imposibil sa descriu in cuvinte trairile lui David la primul rasarit de soare vazut la Mare. Poate in poze au reusit sa surprind.....uluirea, mirarea, extazul, bucuria....e acel inceput mirific al fiecarei zi pentru care ar trebui sa multumim lui Dzeu ca ne face partasi in fiecare noua zi, din viata noastra! Mi-am baut cafeaua la malul marii, auzind doar ciripitul lenes al lui David in joaca lui cu valurile, pescarusii si lupta valurilor cu tarmul.
Nu stiu cum ar fi fost daca am fi trait o viata intreaga la malul marii, dar asa ....ramane in sufletul nostru, la cote inimaginabile.
      Si uite asa se scurg zilele lenese de vacanta: cu dimineti la malul marii, cu rasarit de soare superb, clar sau anemic printre nori ca o batalie intre bine si rau!
     Sa scriu despre plaja....e una din pasiunile mele.....mai ales plaja de dimineata. Nisipul rece si jilav il simti prin cearceaful subtire, iti tine pentru cateva ore racoare cand trupul se incinge sub razele soarelui si acumulezi si iar acumulezi caldura, cat sa-ti ajunga o iarna intreaga!

Rasare Soarele!

 Dar vremea se schimba, norii se aduna, soarele e tot mai scump la vedere si...aici intra in rol Cristi. Deja ochii se dadeau peste cap, lait motivul zilei devenea :ne plictisim, ce sa mai facem? Si atunci Cristi, cu rabdare si interes s-a straduit sa ne faca dupa mesele ploioase, in clipe petrecute intr-un mod placut. Recunosc ca nu-mi place sa caut trasee, obiective, modalitati de a ajunge dintr-un loc in altul. La asta se pricepe Cristi foarte bine si ii si place acest lucru.

Scoici

Iti dau si Soarele de pe cer!

Barbatii ganditori....

O imbratisare 

   
Recunosc ca de aceea nu conduc, nu pot sa ma concentrez la drum, cand peisajele care se deruleaza in fata mea, ma invita la reverie si tes in gand randuri de cuvinte, sa le dau viata si sa ramana ca o amprenta in sufletul meu. Cand culorile se amesteca in fata ta, ca un curcubeu intr-o zi de vara si gandurile zboara si zboara pentru a se aseza molcom ca dupa o calatorie istovitoare.

David calare

 Ne-am dus la Herghelia Mangalia. Exemplare frumoase de cai, rasa pur sange arab.Poti sa vizitezi padocurile, sa calaresti (o ora pentru adulti=80 ron sau 15 minute pt copii=20 ron) sau o plimbare cu trasura, dar sa fie 10 persoane.

Dragos calare

 Asa am descoperit Ograda vesela din Arsa Cta. Un loc dragut, unde 5 ore au trecut incredibil de repede. Baietii au explorat tarcurile cu animale, s-au relaxat in hamac, au sarit in trambulina, David a incercat tiroliana, iar noi am jucat un ping-pong. Vorba lui Dragos...."hai ca v-a placut si voua...de cand nu ati mai jucat ping-pong?"