O prietenie.....si 30 de ani!

 

 

Oricine ce ar zice, dar Romania are locuri incredibil de frumoase, unul dintre aceste locuri este Delta. Nu am fost in Delta niciodata pana anul acesta. Acum cativa ani ne-a batut gandul sa mergem, nu erau inca copiii, dar nu ne-au iesit calculele. Am amanat, apoi am ales Croatia si uite asa au trecut anii si nu am ajuns acolo.
      Pe Cristi il leaga amintiri  de Tulcea, demne de film. Poate ca povestea nu-i credibila, daca spui cuiva ca Tulcea este pentru el, o parte a vacantelor copilariei lui. Clar exista un plan al cuiva care face ca lucrurile sa se intample intr-un fel anume, la un moment dat si doar anumiti oameni sa se intalneasca. Intr-un astfel de context a ajuns si Cristi sa se lege sufleteste pe viata de Tulcea, de oamenii pe care i-a cunoscut acolo si au devenit rude de suflet.  Pe Unchiul Nelu, Matusa Milica, Vali si Ciprian am ajuns sa-i cunosc atat de bine din amintirile lui Cristi incat imi era greu sa-mi imaginez ca nu sunt rude cu adevarat, ci doar a doua familie de la celalalt capat al tarii care ii astepta in fiecare vara acolo cu bratele deschise.
      Cele cateva zile la Tulcea a fost o dorinta-surpriza-cadou pentru noi, cei care nu calcasem pana atunci acolo si asa am ajuns sa cunostem si oamenii minunati de care ne povestise si iar povestise de atatea ori.
      Faptul ca gemenii sunt fiinte aeriene si se simt ca pestele in apa in natura, nu e un mister, dar de unde pana unde atractia mea pentru apa...?Desi nu stiu sa inot, nu vreau sa invat, imi place apa la nebunie, marea, raurile, lacurile, orice intindere sau fir de apa, inclusiv spalatul vaselor :))))
      Delta e de vis.....trecand peste frica lui Dragos care era gata sa abandoneze urcatul in barca, intrebandu-ma de nenumarate ori "Esti sigura ca barca asta e sigura pentru noi? Tu ai incredere in ea?" Am pornit in aventura cu barca si ii multumim inca o data lui Ciprian. Dupa momentele in care Dragos statea intepenit intr-un singur loc si tare mi-e ca nici nu a clipit de frica sa nu se rastoarne barca, toata lumea a fost relaxata si a savurat plimbarea ca la carte. David si-a murat mainile cat le-a plimbat prin apa, a condus barca. A fost atat de implicat in aceasta actiune incat la sosirea acasa m-a intrebat :
- Mama, tu stii ca daca misti maneta in stanga barca merge in dreapta?... Aoleu....cand am invatat sa conduc ma perpeleam noaptea: daca dau cu spatele in ce parte trebuie sa virez  volanul!!!!!
A pescuit si ca in toate cazurile, norocul incepatorului a fost si de data asta, adica a prins un pestisor, poate cel care ne indeplineste dorintele!

Am facut si un popas la Manastirea Saon, apoi la o saramura de peste facuta de matusa Milica, o delicatesa, la care a asortat si o marinata de peste...mmm delicios pentru iubitorii de peste, mai putin Cristi, care nu tradeaza porcul;
si un desert din pepene galben si struguri autohtoni, proaspat culesi!

A fost minunat, contopirea aceea dumnezeiasca intre om, pasari, nuferi, apa, pescari, soare, umbra, apa, liniste.....e mult peste multe lucruri pe care le numim fericire!