"Jurnal fără oglindă"
Scriu rar și scriu în șoaptă,
nu pentru că n-aș ști să strig,
ci pentru că lumea nu aude
decât ecouri de nimic.
Am fost pe rând femeie, zid,
privire dreaptă, zbor privat.
Dar cine mi-a privit adâncul
când m-am retras și n-am strigat?
M-am săturat de rosturi false,
de reguli calde, de păreri.
Eu port în mine-o altă lume,
ce nu-ncape în tăceri.
Individuală și tăcută,
cu un sistem de simțuri rar,
n-am fost validă în vitrine
și nici n-am strălucit în zar.
Dar dacă-n zi de ceață-albastră
mă vei căuta în mine,
vei afla un fir de viață
care n-a trăit cu tine.
Și-atunci, poate, nu din vină,
nici din rușine, nici din dor,
vei înțelege că tăcerea
e tot un fel de zbor.
