vineri, 25 septembrie 2009

Cea mai lunga saptamana

Cea mai lunga saptamana….
A inceput gradinita, o noua etapa din viata noastra…daca stau si-mi aduc aminte numai de prin liceu asteptam debutul scolii, nu ma plictiseam niciodata in vacanta si ma jucam toata ziua, prietenii erau vecinii mei asa ca nu-mi lipsea nimic.
Prin liceu s-a schimbat situatia, doream asa ca, pentru o luna sa inceapa, dupa care, daca ar fi fost vacanta, as fi fost cea mai fericita, iar in studentie chiar nu-mi doream vacanta.
Si in continuare viata mea depinde de aceste debuturi scolare….
Am inceput promitator etapa gradinita cu Dragos, luni a ramas cu zambetul pe buze si nerabdator sa se joace cu copii, marti din poarta gradinitei mi-a soptit “nu pace a gadinitza”, miercuri de cum s-a trezit a inceput sa planga “nu pace a gadinitza, veau raman acasa cu david si mama”, joi a plans si a ramas “smulgandu-l” din mana mea….azi noapte pe la 1 il aud plangand ma duc la el si printre suspine “nu mai meg a gadinitza” l-am linistit si a adormit.
Azi cand am intrat in curtea gradinitei a plans cu sughituri, dar a ramas si o buna bucata din program a dormit.
Am sosit acasa si dupa 45 de minute in care mi-a stat in brate mi-a spus ca-i obosit si a varsat, apoi s-a culcat….
Avem 2 zile in care sa ne refacem dupa cea mai importanta saptamana din viata lui….Mi se rupe sufletul si ma gandesc ce-o fi in mintea si sufletul lui, cum percepe el, cu ce asociaza, ce crede, de ce este suparat pe mine (aseara l-am certat ca nu-l lasa si pe David sa se joace si m-a lovit, el care nu m-a lovit niciodata), apoi a facut pisu pe el si C i-a zis de ce o superi pe mama, acum trebuie sa stearga…”asa veau”.
Of ce greu e….!