vineri, 15 iunie 2012

O viata plina de farmec

In general ne intelegem bine, perfect nu pot sa spun, ca mai sunt unele derapaje. Sa ai 2 baieti cu diferenta asa de mica e ca si cum ai fi permanent in carusel sau cu adrenalina la maxim nestiind ce va urma si ce te asteapta sa vezi in camera cealalta.
Trebuie sa fii cu ochii pe ei pemanent, daca e liniste e clar ca te vei duce sa iei inainte un extraveral si apoi te prezinti la locul faptei. Trebuie sa ai inima puternica sa poti incasa cu senintate orice scena.

....................................................
Baietii se joaca linistiti pe "muntele" de nisip, eu de la farul de observatie din 5 in 5 minute verific....sunt acolo, e liniste, rad....sunt acolo e liniste, rad zgomotos.....nu mai sunt acolo, s-au asezat pe canapeaua din living si susotesc.....De ce nu va mai jucati afara?....Nu mai avem jucarii....Pai unde sunt....La vecin in santul cu apa.........Ma duc sa verific si era adevarat....incerc o echilibristica sa pot recupera jucariile, ei ma sustin ca o galerie adevarata "Vezi sa nu cazi!" ....
..................................................
Mai avem un moment cand lucrurile scapa de sub control: cand vorbesc la telefonul fix, pentru ca nu ma pot misca, nu pot acoperi toata raza de actiune a lor si nu pot striga, i-as sparge interlocutorului timpanele.
Aseara eu la telefon ei in actiune, au insirat toti papucii din hol, au scos toate pungile din sertarele din bucatarie....Am terminat convorbirea si am strigat o data "ordine in 5 minute!" de am crezut ca raman fara voce....S-au apucat mai cu ras, mai cu plans si la final au venit sa-mi spuna "Mama trebuie sa mai cumperi un suport, nu ne mai  incap papucii........."