luni, 17 august 2015

Cand concediul se termina intr-o zi de luni

Parca am adormit intr-o vinere si m-am trezit luni, asa de frumos a fost, incat am avut impresia ca a fost un vis.  Nu stiu cat am asteptat acest concediu, dar sincer mi-l doream. Aproape ca uitasem cum este sa intri in frenezia pregatirilor de concediu, astfel incat am asteptat 14 august normal, nu cu nerabdarea de altadata, poate stiind ca acest concediu de fapt este, si sfarsitul acestei veri. Vara pe care eu o ador din toata fiinta mea. Cred ca mi s-ar fi potrivit si numele de Vara. Pur si simplu infloresc, ma transform ca zilele stralucitoare ale acestul anotimp, ca apoi sa ma pleostesc pana...vorba cantecului, vara viitoare!
De cinci ani nu am mai fost intr-un concediu! E obositor sa te invarti in carusel, chiar daca iti place enorm! Viata petrecuta in acelasi loc, in aceleasi activitati de rutina devina monotona lipsita de stralucire. E ca atunci cand praful se aseaza pe o mobila noua, stirbindu-i din valoare.
Imi plac concediile pentru ca nu ma mai cramponez de organizare, e perioada in care Cristi intra in actiune, Sunt planurile lui legate de locatie, rezervari, trasee, sofat. Singurele atributii pe care mi le iau sunt bagajele. Oricum sunt experta in facut bagaje. La noi in familie sunt urmatoarele tipuri: bagajul de spital (daca aveti nevoie de lista necesarului se rezolva in 2 minute), bagajul de delegatie de wkend (indiferent de sezon) sau delegatia ce implica si un chef de firma, bagajul cercetasului (iesiri de tura), dar si taberele de vara, iarna, bagajele intregii familii pentru scurte deplasari, dar si bagajul de concediu.
      Chiar nu am inteles de ce devenise Cristi stresat ca eram in ultima saptamana si bagajele nu erau gata, ca le-am facut fix in 2 zile si nu am uitat absolut nimic acasa din ceea ce am avut nevoie, ca in plus am pus, ca doar nu le-am carat noi, ci masina :)
       O data instalate toate: rucsaci, troller, genti si iar genti, plase si bidoane, paturi, perne, inaltatoare, ne-am strecurat si noi si am incaput, eu aici incepusem sa am o urma de indoiala, oare noi mai incapem ? :)))
Am pornit in marea aventura in 4!
        Dupa un drum impecabil, fara incidente majore, care sa ne strice buna dispozitie, porniti la 18.20 din Baia Mare, am ajuns la 7 in Constanta, pregatiti sa participam la Ziua Marinei, o mare deziluzie pentru noi, care ne asteptam la ceva maret, frumos, dar...acelasi tipar romanesc de sarbatorire a ceva:discursuri de o ora, cu oamenii tintuiti in soare si canicula pana ce si-au pierdut interesul.
        Lesinati de caldura si blegi dupa o noapte alba, ne-am indreptat spre 2 Mai, la Coana Leana.O camera racoroasa, la parter, ascunsa discret intr-o oaza de umbra, intr-o curte perfecta pentru relaxare:gratar, chez-longuri (baietii au facut o pasiune pentru ele) balansoarul, ah, aceasta mirifica inventie....sa prinzi o ora intr-un balansoar, cu o cafea in mana, tolanit intr-un balans lenes, cu zambetul lat pe fata, cu sclipirea razelor adunate in ochi, motai, atipesti si nu mai stii daca e vis sau  realitate, dar e atat de bine, incat ai vrea sa nu se mai opreasca niciodata....
Mesele de afara, toate adapostite de umbra, bucataria dotata cu tot ce vrei, o terasa inchisa, in caz ca vine ploaia. A fost si ploaie! A fost oaza noastra de liniste timp de 11 zile! Ne-am simtit foarte bine, ne-am simtit- vorba baietilor- ca acasa! Nu am avut televizor in camera. Noi, seniorii, nu i-am simtit absolut deloc lipsa, juniorii, au mai carcovit, ca era bine daca am fi luat cazare la hotel (am fost in vizita la Matusa Rodica, cazata la Eforie Nord si avea TV in camera).
      Si asa a inceput relaxarea noastra.....m-am mobilizat in fiecare dimineata cu David sa prindem aerosolii si implicit rasaritul. Mi-e imposibil sa descriu in cuvinte trairile lui David la primul rasarit de soare vazut la Mare. Poate in poze au reusit sa surprind.....uluirea, mirarea, extazul, bucuria....e acel inceput mirific al fiecarei zi pentru care ar trebui sa multumim lui Dzeu ca ne face partasi in fiecare noua zi, din viata noastra! Mi-am baut cafeaua la malul marii, auzind doar ciripitul lenes al lui David in joaca lui cu valurile, pescarusii si lupta valurilor cu tarmul.
Nu stiu cum ar fi fost daca am fi trait o viata intreaga la malul marii, dar asa ....ramane in sufletul nostru, la cote inimaginabile.
      Si uite asa se scurg zilele lenese de vacanta: cu dimineti la malul marii, cu rasarit de soare superb, clar sau anemic printre nori ca o batalie intre bine si rau!
     Sa scriu despre plaja....e una din pasiunile mele.....mai ales plaja de dimineata. Nisipul rece si jilav il simti prin cearceaful subtire, iti tine pentru cateva ore racoare cand trupul se incinge sub razele soarelui si acumulezi si iar acumulezi caldura, cat sa-ti ajunga o iarna intreaga!



Rasare Soarele!
 Dar vremea se schimba, norii se aduna, soarele e tot mai scump la vedere si...aici intra in rol Cristi. Deja ochii se dadeau peste cap, lait motivul zilei devenea :ne plictisim, ce sa mai facem? Si atunci Cristi, cu rabdare si interes s-a straduit sa ne faca dupa mesele ploioase, in clipe petrecute intr-un mod placut. Recunosc ca nu-mi place sa caut trasee, obiective, modalitati de a ajunge dintr-un loc in altul. La asta se pricepe Cristi foarte bine si ii si place acest lucru.
Scoici

Iti dau si Soarele de pe cer!

Barbatii ganditori....

O imbratisare 

   
Recunosc ca de aceea nu conduc, nu pot sa ma concentrez la drum, cand peisajele care se deruleaza in fata mea, ma invita la reverie si tes in gand randuri de cuvinte, sa le dau viata si sa ramana ca o amprenta in sufletul meu. Cand culorile se amesteca in fata ta, ca un curcubeu intr-o zi de vara si gandurile zboara si zboara pentru a se aseza molcom ca dupa o calatorie istovitoare.




David calare
 Ne-am dus la Herghelia Mangalia. Exemplare frumoase de cai, rasa pur sange arab.Poti sa vizitezi padocurile, sa calaresti (o ora pentru adulti=80 ron sau 15 minute pt copii=20 ron) sau o plimbare cu trasura, dar sa fie 10 persoane.
Dragos calare
 Asa am descoperit Ograda vesela din Arsa Cta. Un loc dragut, unde 5 ore au trecut incredibil de repede. Baietii au explorat tarcurile cu animale, s-au relaxat in hamac, au sarit in trambulina, David a incercat tiroliana, iar noi am jucat un ping-pong. Vorba lui Dragos...."hai ca v-a placut si voua...de cand nu ati mai jucat ping-pong?"