Vreau sa scriu despre acesta intamplare, dar sincer nu stiu ce titlu sa-i dau pentru ca sentimentele sunt amestecate si parca nedefinite. In general iesirile in famile au intotdeauna un final cu heppy-end!
Duminica am iesit cu totii spre Izvoare (Razvan, Mariana si Alexandra sunt in Ro). Noi am ramas la picnik, iar Cristi si Razvan au urcat pana pe Ignis.La plecare, cand sa urcam in masina, Cristi constata ca nu-si gaseste telefonul. Mami suna...telefonul suna, dar nu pe langa noi....si raspunde o voce de femeie "Am gasit telefonul, este la noi si vom cobori sa vi-l dam la cabana!"
Parca gesturile acestea firesti sunt incredibile! Pana in ultimul moment nu am crezut ca este adevarat ca un lucru pierdut sa-ti fie returnat...si totusi exista oameni care fac asemenea gesturi! Bravo lor! Inca o dovad
a ca exista omenie si sunt oameni care merita respect!
Oamenilor care îmi lipsesc ca prieteni, celor pe care i-am cunoscut, pe care urmează să-i cunosc sau cei cu care nu mă voi întâlni niciodată
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Februarie...
E iarnă, un amestec de toamnă târzie cu zile mohorâte, cu ploi ba mocănești, ba torențiale. Cu zile ce par ușor a se lungi, cu haine mul...
-
Ai plecat atat de repede de langa noi. In toata aceasta perioada, de atatea ori, cu telefonul in mana, ma gandeam ca trebuie sa te sun, imi ...
-
Am inceput de o suta de ori sa scriu despre acest an scolar care, pentru unii e gata, pentru altii continua cu stresul examenelor, repartiza...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu