O zi cenusie de toamna, specifica acestei zone, de nord a tarii. Putine zile de inceput de an scolar le-am prins insorite, dar in marea de copii cu zambete largi pe fetele bronzate si rumenite de soare, tipete, rasete si voci pitigaiate, multitudinea de buchete de flori din mainile lor, uiti de cenusiul care te inconjoara.
Ne aliniem frumos la clasa I G. Prichindeii zglobii vorbesc tare si nu au rabdare sa astepte finalul discursurilor de la prezidiu. Printre ei Dragos, langa o fetita la fel de mica ca si el, stau stingheri si uimiti de ceea ce se intampla in jurul lor. E atata agitatie, emotie si voci necunoscute incat Dragos ma tine strans de mana si-mi sopteste: "Mama, stai cu mine!"....Parca ma vad pe mine in fetita acea mica cu ghiozdanul imens in spate acum 31 de ani cand incepeam clasa I.
Am ramas cu imaginea unei curti imense.....acum mi se pare atat de mica curtea scolii unde am fost eu eleva. Iar toti elevii mi se pareau uriasi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu