Cănile, pasiunea mea

Bautul cafelei mi s-a părut întotdeauna foarte interesant. Există un ritual, nu merge oricum. De mică am aflat ce înseamnă cafeaua. Era scumpă tare și țineau la ea ca la ochii din cap și nu știu cum se făcea că din când in când, mai răsturnam, noi copiii, în harjoneala sau neatenția noastră sau a celui care lăsa la îndemână, în calea noastră câte o cană de cafea pe jos. Vai ce pierdere! Nu numai că era scumpă cafeaua, dar  nici nu se găsea.

      Nu mai știu când am băut prima cafea, clasa a VIII- a , a IX a? Dar oficial și fără întrerupere din clasa a XII a, o cafea pe zi, că după, au fost nenumarate, în funcție de împrejurări, locație, parteneri. Probabil îmi place cafeaua pentru ca ador canile, la fel cum îmi plac instrumentele de scris. Le aleg cu grija, nu pot bea din orice cana...Fixuri, domnule, ar spune unii!
      Aveam o perioadă, când orice cană nouă intra în casă, o revendicam, devenea "a mea". Cu toate că am fixuri la cana din care beau cafeaua, îmi achiziționez frecvent căni noi și trec de la una la alta, toate devenind în timp favoritele mele și mai ales "cănile mele".

Ratatouille și fratele lui

   

  Ratatouille si fratele său au descoperit pasiunea pentru gătit. Din master cheful casei am ajuns un biet ajutor de bucătar, care cu inima strânsă admira cum surprizele anunțate de cei doi prind contur.
Așeaza-te pe canapea, că gătim noi! Cartofi prăjiți, pâine prăjită și ceai! Se aud sunete înfundate, se scot tăvi, ca  la marile restaurante, cade un ou pe gresie ( mare lucru, in orice victorie sunt și erori) bine că nu gătesc cu șofran :)
Pâinea prăjită e ca la carte ( cu unt, cu usturoi, cu ce îți dorește sufletul)
Cartofii sfârâie in tigaie, ies perfect, că doar au fost întorși cu trei ustensile.
Feliile tot mai rumene, incerc și eu o sugestie: cred că ar trebui sa dai pe 3, că miroase ciudat! Nuu, e pe 2, dar se arde o felie! Nu mai iese!
Fumul fin învăluie casa, ușa se deschide larg să pătrundă cele 12 grade cu minus, care crează o nouă bucurie bucătarilor:
Wau gheață carbonica! Uraaaa, avem gheață carbonica!
Tăvile se distribuie:mamei, tatălui!
      Se poziționează în fața ta și încep: cum e? reușiti?Ce zici: ți-am recâștigat încrederea că putem găti!?
      Ucenicul (eu) făcuse o criză de nervi dimineață, când, in urma unei omlete și a unui ou prăjit, spălase două tigăi, vreo 5 ustensile, salvase la secunda mopul, din a fi scufundat în oul întins pe gresie și declară: Bucătărie închisă!
       Adevărul este că au lucrat mai curat și ordonat!
Scena 1, actul II (a doua zi)
-Mama, cât mai stai?....( la MF după rețetă)
-Mai stau!
-O oră?
-Poate mai mult!
-Ce bine! Te iubesc muuuuuuuuult!
-Ce faceți?

-Surpriză! Gătim, amândoi!( Il ajut și pe David)
Mamucheee, mă doare inima! :)))

Ajung acasă:un castron mare de cartofi prăjiți!😘😘😘

Bogăția cuvintelor

      Sunt cuvinte care te învăluie, ca o îmbrățișare caldă; sunt cuvinte de care te îndrăgostești, care te răscolesc. Dar și cuvinte care te biciuie prin duritatea lor.
     Minimalizăm de multe ori rolul lor.Ne rezumăm la un număr redus, seci, repetitive și doamne frumoase mai pot fi unele!