Zile senine de concediu

    

E acel ajun in care toata casa freamata, de energie, stres, emoții, neliniște....mâine plecam in concediu. Bagajele stau aliniate ca în gara de-a lungul peronului si abia aștepți să auzi șuieratul trenului, să le apuci grăbit si să te îmbarci. Anul acesta, ca in fiecare an am exagerat cu bagajele si am jurat că în viitor fiecare are dreptul la o singură geantă, ca la avion. Băieții s-au certat că nu mai încap, portbagajul sufocat...anul viitor alta strategie!
       Si pentru că imaginea familiei nu este completa fără un cațel, o pisică sau purcel, în inghesuiala bagajelor a intrat si Thomas, care și-a petrecut vacanța la bunici, alaturi de sora si mama lui. Când nu ai de lucru, iți faci de lucru. 😁
       Drumul până la Marea Neagră e cumplit, oricum o dai, o faci, împarți sau socotești. Si totuși varianta cu oprire la jumatea drumului pentru incarcarea bateriilor e ideală. Chiar dacă băieții au crescut e încă dificil să supraviețuiești atâtor de ce-uri, dar unde, cât și mai avem mult? Mi-am construit un mecanism de autoaparare în care doar mâinile nu se opresc din cautat, dat, servit, pus, scos, ca doar tu știi unde le-ai pus!
       Concediul e acea perioadă în care îmi propun să fiu Zen, să simt, să caut, să cunosc, să rețin....și n-ai cum să uiți

-

prima zi de plajă a copilului care s-a umplut din vârful urechilor, până în vârful tălpilor de bube. Cum să uiți cum farmacista a bătut în retragere și s-a refugiat în spatele tejghelei când l-a văzut 😁Nu e prima dată când vacanțele noastre încep cu un episod de alergie sau se încheie, dar înveți să te distrezi cu toate bubele fiecăruia😁
E al treilea an la mare, sunt 10 zile care trec atât de repede, nu ratăm nicio secundă și cu toate acestea minutele zboară, zilele trec și tot ce-i frumos se termină. Rămân amintirile, miile de poze, întâmplările amuzante de care ne vom aminti mulți ani de acum în acolo.
Si cum să uiți de Ariciu, Oz Demir, Durankulac?