A treia toamna când sufletul mi-e pustiit de dorul, celor ce au plecat. A treia luna de octombrie cand hainele cernite se amesteca printre culorile neasemuit de frumoase ale toamnei. Ai ales sa pleci cand copacii se golesc si sunetul pasilor se estompeaza in covorul gros de frunze cazute pe strazi.
Te-am visat, asa te grabeai sa pleci. Ma tineam greu dupa tine, aproape ca alergai, nu tin minte sa te fii vazut vreodata alergand. Pe poteci, printre stanci, parca era Grecia, Croatia, in orice caz in alta parte. Stiu ca ai fi vrut sa vizitezi Grecia, poate acum esti acolo. Si te grabeai....sa ajungi....acasa. O casa imensa, alba, la fel cum vazusem una in Croatia. Si te-ai facut nevazuta in curtea acelei case! Sa-ti fie bine si frumos locul unde iti odihnesti sufletul!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu