Cand ai ceva de lucru, iti fuge gandul in alta parte, parca cauti libertatea undeva departe. Te priponesti in scaun si-ti impui limite: voi lucra, trebuie sa termin. Mai sorbi o gura de cafea, mai faci o pirueta pe scaunul de la birou, vai cum te-ai duce....dar unde? si de ce? Motive sa te ridici de la masa de lucru sunt o gramada, dar constiinta te cuprinde ca smoala tocurile pantofilor in asfaltul proaspat turnat si-ti strigaaaaa: nuuuuuuuuuuuuu, nu pleca, ca iar vei uita de tine intr-o activitate domestica care nu-si are rostul acum.
Acum ai chef sa freci baia, acum iti vine in minte o reteta minunata (cu toate ca stii ca este mancare), acum iti aduci aminte de un lucru pe langa care ai trecut o saptamana intreaga si nu te-a deranjat.
Cred ca totul se trage de la dualitatea mea. Salturile acestea, in hopuri ale activitatilor sunt fantastice. Capacitatea mea de a da totul intr-un proiect, dupa care lancezeala totala e de neimaginat pentru unele persoane.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu