Stiu ca sunt o privilejiata, ca vara sunt in vacanta. Chiar daca stau o vara intreaga numai pe "prispa" e singurul anotimp pe care simt ca-l traiesc, restul zboara intr-o rutina si stres si nu mai ai timp sa-i simti savoarea dincolo de acest du-te vino.
Veneam intr-o zi de la scoala, cu baietii, tragandu-ne lesinati, ca "zeama de varza" pe drum, clatinandu-ne sub povara ghiozdanelor si a gentilor de zici ca ducem bolovanul lui Sisif pe munte si Dragos zice "Miroase ca la Lapus, a iarba! Ca in Zavoaie!" - zice, David, trecand pe langa o casa cu animale. Abia asteptam sa fie vacanta!
Auzindu-i pe ei ma gandeam cu ce mirosuri asociez eu, vacantele copilariei mele. La varsta lor petreceam vacantele la Severin si imi amintesc de mirosul diminetilor (pe la ora 4-5-6) cand se racorea putin si aerul devenea pentru cateva ore respirabil, dupa ce ne zvarcolisem toata noaptea intr-o caldura Sahariana, cele 20 si ceva de grade ale diminitii erau mana cereasca.
Imi amintesc de mirosul asfaltului incins, cand cineva mai stropea cu furtunul trotuarul pe langa bloc sau mai rar prindeam cate o ploaie de vara pe care o savuram din scara blocului si ieseam sa ne mai ude si iar intram la adapost, multi copii, ca in povestea cu "Ciupercuta si ploaia" oricat de multi eram, tot mai incapeam.
Imi amintesc de mirosul parcurilor unde se cosea iarba si se aranja gardul viu si se udau trandafirii. De mirosul pietei cu pepeni galbeni si lubenite, de gardurile imbracate in caprifoi, de mirosul marii cand ajungeam acolo, de trenul incins cu care calatoream, ca intr-o calatorie initiatica, parca nu se mai sfarsea!
Si de mirosul toamnei pe care o regaseam acasa, la intoarcerea din vacanta:de frunze uscate, struguri si nuci verzi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu