Au inceput ingerasii sa manance haiose

   

     

 Am auzit pentru prima data expresia asta, de mult, tare de mult, in vremea copilariei mele, intr-o iarna cand stratul de omat era gros, ulitele inghetate, soseaua demult acoperita si inghetata si noi cu obrajii rosii ca focul, tragand din cand in cand nasurile inghetate, cu promoroaca in par si tragand de sanii pana in varf si apoi zburand spre poalele dealului...a inceput sa ninga, iar unul din copii a exclamat:
- "Au inceput ingerasii sa manance haiose!
- Ih, l-au aprobat ceilalti"

      Pentru mine a ramas cea mai sugestiva expresie, ludica, vesela, reala, potrivita cu fenomenul ce urma sa se intample. Nu am facut niciodata haiose, dar faceau toate mamele noastre si gaseam in fiecare casa, pe vremea aceasta, in mijlocul mesei o farfurie cu haiose. Intram, asa inghetati, dar nu simteam, dar probabil adultilor li se facea mila de noi si tot insistau sa mai intram pe langa "leruri" sa ne incalzim, sa "imbucam" ceva ca ne-o fi foame de atata zbenguiala, dar noi nu, si nu. Si atunci venea momeala "macar la un haios sa intrati". Si intram, in bucatoarioare calde, cu foc ce trosnea in soba si cu farfuria de haiose in mijlocul mesei si asa, cu manusile in mana, infulecam cate o bucata, doua, scuturand tot zaharul pe jos, care ramanea in urma noastra. Acesta e izvorul expresiei! Ingerasii mananca haiose si fulgii se astern pe pamant!
      Doamne, si cat am mai asteptat si anul acesta pudra asta, miraculoasa, a zapezii. S-a implorat cerul sa trimita cativa fulgi, sa fie si la noi zapada, iar de aseara, guresele vrabii ale casei nu mai contenesc Cat ninge, cate haiose mananca ingerasii (le-am spus si lor expresia). Nu a nins asa de tare, dar dorinta, asteptarea te face sa vezi lucrurile altfel.
      La 8.20 au iesit afara la zapada, au curatat trotuarul, parcarea. Au intrat in casa si s-au apucat de teme. David cu un ochi pe geam, unul in caiet....."Si Frau, acum mi le da, pe toate, nu stie cate am pe cap: de dimineata ninge in continuare, trebuie sa curat trotuarele , joi plec in delegatie (are tabara de iarna cu cercetasii) eu nu stiu daca ma incadrez cu toate"
       Vai cat imi placea sa fac carari cand ningea, acum il vad pe David facand aceeasi activitate cu aceeasi placere!

Homar

   

 Dragos poate oricand sa devina personaj de roman cu conditia sa ai simtul umorului, altfel ceri trimitere la Obreja.
      Momentan are doua optiuni pentru viitorul lui profesional: sofer de autobuz sau bucatar. Cred ca de la ultima i se trage si urmatoarea idee: la 18 ani isi schimba numele in HOMAR :))))) i se pare ca suna mult mai bine si mai frumos Homar Dragos Mihai. De cand mi-a spus, cu greu ma pot abtine sa nu rad, cand imi amintesc.
    Fiind vacanta si noi, cei care ne apropiem de  schimbarea prefixului ne gandeam cu nostalgie la zapezile de altadata, plecam spre Izvoare, dar sa nu uitam ca suntem alaturi de Dragos....
    " E oribila salopeta, e groasa, eu nu ma pot misca!" Iei pantalonii lui David? Nuuuu, salopeta! "
      Ajungem dupa inca cateva mici maraieli si... Prima cazatura, a doua....mi-am spart capul! :)))) Maaaamaaa spune-mi e stabila gheata? :))))) Se trag ei de cateva ori pe fund pe pojghita de gheata si plecam spre masina. Jur ca pe o distanta de 10 m Dragos isi pierde una din manusi. Ne-am intors,  am cautat, am intors hainele din masina, am miscat masina din loc, manusa nu-i ! 

      E un copil atat de inteligent, dar are o incapatanare fantastica! Cu mine se intelege de minune ca-i dezamorsez toate toanele si radem, cu David e intr-o relatie de toleranta, David fiind mult mai matur si se conduce dupa deviza "pace si armonie in familie"; cu ta-su, e de poveste, ca soarecele si pisica! Au amandoi aceleasi reactii la aceiasi tipuri de stimuli.
      Il rog sa-mi incalzeasca o ceasca cu cafea "cana mea, cu boabe de cafea, pui pe 400, 2 minute si o lingurita de zahar" .

Pleaca, pufaind, zgomote infundate din bucatarie, tipat ascutit "Auuuu! Era sa mor!" Vine cu cafeaua intr-o cana de-a lor cu crocodil :))) bag lingurita, cat zahar ai pus? Recunosc, doua! Ce sa fac? Nu m-am putut  abtine! :)))) Nu am amestecat foarte mult, gust, ma fixeaza cu privirea.... Ei ce zici, asa-i ca-i mai buna mai dulce? E excelenta! Multumesc! 

       Acesta e Dragos! 

La multi ani 2016!

   Nici nu-ti dai seama cand trecutul a disparut, doar clipind din gene, intr-o secunda. Ii zice trecut si totusi il porti mereu, incercand sa nu-l uiti sau din contra inghesuindu-l in cotloanele cele mai intunecate ale mintii.
Foaia viitorului e din nou alba, imaculata, gata sa scrii istorie sau sa te balacesti in banalitate inca un an si inca unul....

     De fiecare data cand intorc foaia anilor, imi amintesc de povestea bunicului, unui coleg care la aniversarea de 80 de ani a primit urarea "Sa traiesti bunicule o 100 de ani!" Dragii mei, nu stiu daca mai vreau: ar insemna inca 20 de veri de facut fan si 20 de ierni cu  porci de taiat...!"
     Facand bilantul anului 2015 cea mai fericita zi a anului pentru David a fost ziua cand a primit bicicleta, pentru Dragos vacanta petrecuta la mare, pentru Cristi imi asum eu alegerea, fara sa il intreb, intalnirea cu Ciprian la Tulcea si clipele pe care ni le-a putut oferi in concediu ducandu-ne in locuri noi pentru noi, iar pentru mine: toate rasariturile de la malul marii, cu valurile care se zbateau la picioare, cu razele soarelui pe fata, balansoarul de la Coana Leana, cu ciripitul vesel al lui David langa mine, culegand scoici; zilele in care lor le-au sclipit ochii de fericire, urcand pe biciclete, vaslind, calarind, in telegondola, primind diplome, depunand promisiunea de Cercetas, colindand cu clasele la biserica, FBurile primite, zilele in care analizele ieseau bine si plecam fericiti acasa din spitale si nu pe ultimul loc sustinerea gradului I, a mea.
        De azi...2015 a fost!
        2016 va fi!