Nu mai sunt aici...oare se vor întâlni?

Au plecat.....in aceeași lună, octombrie, în toamne diferite! După ce ai renăscut în primăvară, ai trăit bucuria verii si ai gustat din bogăția toamnei, octombrie e o lună perfectă în care să pleci spre o iarnă de altundeva. Nu a fost o relație caldă, foarte apropiată între noi, probabil așa au fost vremurile, sentimentele, dar nu am să uit niciodată că în căsuța lor am găsit aceste mostre de decor autentic, care pentru mine înseamnă foarte mult. Simplitate, funcționalitate, liniște, lucruri atât de bine alese într-o casă. Așa au trăit toată viața, dincolo de cuvinte, căci ele nu s-au spus. Nu am amintirea unor conversații cu ei, ci multe imagini, culori, gesturi. Bunicii paterni, pe care nu-i mai am aici!

Nu mai am teama morții, mă sperie durerea dinaintea ei. Cu greu aș indura durerea fizică, aș vrea o moarte în somn, dar nu alegem cum, când și în ce fel....Nu sunt pregătită pentru dorul ce-l trăiești după despărțirea de cei dragi...

Citeam mărturii ale persoanelor care au trecut prin moarte clinică....tunele, fascicole de lumină, câmp, verde....o profesoară povestea "intrasem pe un tunel, semăna cu un hol și după câțiva pași aud vocea directorului Doina să te întorci, că avem ședință" și m-am întors :)

Suntem aici atâta timp cât mai avem ceva de făcut! Trebuie să învățăm toate lecțiile vieții!

Dumnezeu să te odihnească Mamă Bună!