In aceste clipe de răgaz, m-am încumetat să fac niște calcule, așa cum se obișnuiește la final de zi.....de săptămână....de lună....de an...și trebuie să recunosc că, deși nu excelez în așa ceva, totuși, "mi-au ieșit socotelile": clipe încărcate de zâmbete, ceasuri fremătând de liniște sufletească, dimineți îmbrăcate în lumină...zile pline de căldura prieteniei...săptămâni încăpătoare de trăiri...luni adăpate de vitalitate....
La toate acestea s-au mai adăugat și plecările fulgerătoare ale unor oameni pe care i-am purtat în suflet, oameni care s-au grăbit, nejustificat, să schimbe trenul în care călătoream tihnit, împreună, cu un altul...al veșniciei... Plecările lor m-au pustiit tăcut...m-au frânt ușor...dar, totodată, m-au făcut să mă încăpățânez să iubesc viața...și amintirea...și uitarea...
Cu alte cuvinte, acesta este tabloul existenței umane: o pânză pe care se odihnesc culorile sufletului nostru... De aceea, acum cred că este momentul în care trebuie să mulțumim pentru tot ceea ce am primit...pentru tot ceea ce nu am primit...și pentru tot ceea ce urmează!
Vă mulțumesc pentru încă un an minunat împreună!
LA MULȚI ANI! Vă îmbrățișez cu toată dragostea!😘🤗
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu