Copii si iar copii

Cresc, dar parca prea incet. Mi se pare atat de mult pana vor ajunge la varsta cand ma voi intelege cu ei si vom depasi etapa de dependenta....acum cel putin a cumplit Dragos e tot un marait nu stiu cat o va mai tine asa, dar ne increteste zilnic si ne indinde nervii la maxim (el a facut alegerea vreau atentie cu orice pret, chiar si negativa). David e un smecher, vorbeste ff bine, poate ca un copil de 3 ani si a optat pt "cuminte Dadi, cuminte". Nu-i usa de biserica, are si el defectele lui, se pisa inca pe unde apuca si cand are chef, a devenit obraznic, dar e numai zambet...cand strigi la el iti arunca un zambet de-ti vine sa-l mananci

Craciunul 2010

Ii multumesc Mosului si in acest an ca a fost tare darnic cu noi, chiar daca copii poate nu au meritat atatea, se vede clar ca mosul e tot mai ramolit si nu le vede pe toate, a lasat pt toata lumea cate ceva sub brad.

La multi ani!

La multi ani! Sa fiti sanatosi, plini de viata si fericire toata viata!
Mama si tata va iubesc mult, mult!

La multi ani!

La multi ani! Da, au trecut 6 ani de la nunta noastra, nu-mi vine sa cred cat de repede creste numarul acestora si cate putem realiza impreuna...
Nu-mi doresc decat sanatate pentru toata familia, liniste si sa ajungem sa devenim si noi la randul nostru bunici!

A venit toamna!

S-au dus caldurile, zilele lungi insorite, ploua mocaneste enervant ca trebuie sa stai in casa, ca s-a facut frig...o data cu venirea toamnei incep din nou scoala, Dragos gradinita.

Am emotii ca de fiecare data, e atat de ciudat sa incepi scoala din punct de vedere al profesorului, al parintelui care-si duce copilul in prima zi de scoala....simt asa o frustrare si o revolta ca eu nu pot fii langa copilul meu in prima zi de gradinita, trebuie sa fiu langa alti copii....Si cat de putin suntem apreciati, noi dascalii, grasii, bugetarii care doar cerem bani si nu lucram decat cateva ore, mai bine platite decat ale presedintelui....

Vacanta se apropie de sfarsit

A trecut atat de repede vacanta asta, cu mutatul, cu instalatul, cu copii acasa...nu stiu cand a trecut vara si ce mult iubesc eu vara, o ador, caldura, zilele lungi si noptile racoroase, geamurile deschise si statul afara...

Se apropie toamna si devin din nou nostalgica, retraiesc cele 2 nasteri, oare asa va fi toata viata? Am sa povestesc la nesfarsit nasterile copiilor? Nu voi deveni patetica?
Baietii au crescut...Dragos are 100cm si 13.600kg vorbeste destul de bine, are un vocabular bogat, face puzzel-uri cu mare placere, ii place sa-i citesc in franceza si stie multe cuvinte, nu a renuntat inca la biberon, dar nici eu nu insist (doar seara bea 150 ml de lapte), ne mai luptam cu crizele de gelozie si invidie fata de David. Nu inteleg de ce ii place sa se lase atat de mult rugat, sa insistam cand trebuie sa faca ceva, sa ne consumam atat energie, sa ne certam, ca apoi sa fie liniste...
David are 85 cm si 13 kg si e ca un adult in miniatura, e un copil linistit foarte docil si te intelegi, chiar daca vocabularul lui e format din:
mama, mami, tata, tati, tato= (tac-tu)
vum-vum=masina
papuii=papuci
caine=carne
pine=paine
fafuia=farfurie
caun=scaun
apte=lapte
ting-ting= cuptorul cu microwunde
a dee=la revedere
caite=carte
pepe=pempers

Primul an de gradinita (Dragos)

Dragos a inceput gradinita la nici 3 ani impliniti. Am optat pentru programul de 4 ore, fiind convinsa ca-i asigura necesarul de care are el nevoie la 3 ani.
Acomodarea s-a facut foarte greu, cu plnsete si razbunari, cu reprosuri si tanguiri; poate daca eram mai toleranta as fi cedat si l-as mai fi tinut un an acasa.
Cam in 2 luni a acceptat gradinita intelegand rutina si asigurandu-se ca vin in fiecare zi dupa el. Din semestrul al II lea am reinceput si eu serviciu, l-a bulversat putin, dar fiind deja acomodat cu gradinita a acceptat ff usor ca eu merg la scoala (de fapt lipseam si eu aproape cat era si el plecat)

L-a schimbat gradinita pe Dragos?Da, a invatat ca trebuie sa mergem la gradinita, la serviciu...pentru a avea acces la lucruri pe care ni le dorim (jucarii, mancare, haine, calatorii)Ca trebuie sa asculte, sa respecte pe ceilalti, sa-si faca prieteni, ca exista zile de nastere cand ii sarbatorim pe ceilalti, ca sunt zile speciale in care se fac serbari; am descoperit ca el e foarte timid, retras in afara casei....

Ah uitam....o evolutie spectaculoasa la capitolul desen, pe care cred ca-l va uri toata viata!

Vacanta placuta!

12.06.2010 sau 34 de ani!

Trec anii, cateodata ii simt pe toti o data, alteori mi se pare ca trec doar la altii, ca eu sunt neschimbata, doar cu ceva mai multe amintiri si experiente.
Azi a fost o zi speciala, am implinit 34 de ani, am avut intalnirea de 10 ani a primei mele promotii ca profesoara....copii de acum 10 ani sunt oamenii maturi la casele lor, cu copii cu probleme....au trecut 10 ani in care si eu la randul meu mi-am schimbat statutul din necasatorita in casatorita din femeie in mama- aceste 2 comori sunt marile mele realizari de pana acum....
Daca nu ar fi ei...ma simt stinghera cand nu sunt langa mine, cand nu-i tin de mana.

La multi ani mama, din partea barbatilor casei!

A aparut Baiatul!

Pana la urma a fost ca-n filme, s-a dus bunica Maria in recunoastere, ca un adevarat detectiv si a recuperat papusa de suflet al lui Dragos.
Obiectele pierdute la Mc D se pun toate intr-un cos si se tin pana cand proprietarii revin sa le recupereze...si asa fiul ratacitor s-a intors acasa..."prietenul meu a exclamat Dragos cand l-a vazut"

L-am pierdut pe Baiat!

Imi vine sa plang si acum cand ma intreaba Dragos "unde e Baiatu'"....

Ieri am fost la Mc D, nebunie, aglomeratie; am iesit pe terasa si probabil Dragos a scapat papusa din mana sau i-a alunecat de sub brat. Nu am observat pe moment, iar la plecare mi-am adus aminte de Baiat care nu mai era....mi s-a rupt sufletul cand i-am vazut disperarea din ochii lui Dragos cautandu-l peste tot, am intrebat pe toata lumea, dar el a disparut....

"Si eu cu cine mai dorm?"....Am plecat amadoi sa cautam o alta papusa care sa-l ocroteasca noaptea, de care va avea grija toata viata...am gasit ceva asemanator, dar din pacate nu-i Baiatu'....pe acesta il cheama Radu....

E prima pierdere a lui Dragos!

Franturi de ganduri

Nu mai reusesc sa stau, sa pot asterne linistita cateva randuri la calculator; dar cu siguranta va veni si timpul cand voi putea pune pe hartie linistit si fara graba toate gandurile....poate la batranete, la pensie....nu, prefer aceste zile cand efectiv nu stiu cand se face zi, noapte si o iau de la capat.
Am intrat in hora si nu mai putem da inapoi....Voi scrie si despre aceste lucruri cand vom pune punct, pana atunci acest capitol e doar stres, perseverenta, indarjire...chestii de oameni mari.

Ei ce mai fac copii? Dragos 3 ani si 6 luni, David 1 an si 6 luni....

Datorita planurilor noastre s-a mutat bunica cu noi (strabunica copiilor)cineva trebuia sa stea si cu Dragos pana vin eu de la scoala, David fiind la socrii in timpul saptamanii.
Ei bunica are 82 de ani, dar foarte vivace si cu un vocabular foarte colorat si idei care mai de care mai traznite....astfel incat Dragos din copilul acela cuminte, linistit a devenit o obraznicatura.....dar de 3 zile am schimbat foaia: o luam de la capat si ii amintim copilului ca exista clar niste reguli si apoi libertatea de exprimare, mai ales in stilul lui.

Azi David se juca cu o strecuratoare, apare si Dragos ca vrea si el ceva de joaca, adica sa aiba si el o ocupatie....i-am dat o carpa si o laveta sa stearga dulapul de la bucatarie....asa ca sa aiba si el o ocupatie, nu de alta, dar ii venise ideea sa scuture plicurile de condimente.

Scena II
Apare Mimi (bunica) mama nu vrea sa dea papucii mei din picioare si troncane pe hol cu ei
- Dragos mama te roaga frumos sa te descalti
- Nu
- Dragos te rog sa-i dai jos, sunt mari si vei cadea
- Nu...si fuge pe hol cu ei
3 minute stai pe fotoliul de pedeapsa. Jale mare ca din acea pozitie nu vede la Tv; ca sa rezolv problema l-am inchis....

Acum mi-a promis ca va fi cuminte....!

Din nou la scoala

In fiecare an reincep scoala...acum reincep dupa concediile de ingrijirea copiilor...e o emotie de confruntare a noului, a ineditului...
Reintoarcerea o fost brusca (ne-a venit o idee, ne-am facut cateva planuri si am decis:ma intorc)
Am luat catedra de stiinte socio umane, pe care eu sunt titulara de 8 ani si in campul muncii din 1999 (Doamne ce a trecut timpul).
Catedrele noastre sunt un amestec de:logica, psihologie, ed. antreprenoriala, economie, sociologie si filosofie...si semestrul asta am din fiecare :)
In primul an mi-a fost greu sa trec de la o ora la alta, acum e deja obisnuinta!

Am regasit o alta locatie (cladire noua, dupa standarde europene de zeci de mii de mp, cu laboratoare, cu CDI, cu sala de sport, cu sala festiva), conducere noua, colegi noi si alta generatie de copii.
Am regasit colegii obositi si plictisiti ca nu mai exista acel feed back pe care-l astepti de la elevi, siderati de ce vad pe fluturasul de salariu, o conducere stresata ca nu sunt bani...si in banci niste copii, aceeasi timizi, obraznici, simpatici, draguti adolescenti care cauta ceva...oare vor gasi?

3 ani, 7 luni si 2 saptamani

Pare a fi mai mult un titlu de film, cel mai palpitant film pe care l-am trait, o perioada care mi-a schimbat cu adevarat viata, statutul, a fost si va ramane cu siguranta cea mai frumoasa perioada a vietii mele aceea de "exlusiv mamica"

Mi-am dorit intotdeauna copii, am visat ca vor fi 2, cei mai si mai, ca doar sunt ai mei, cei mai pretiosi copii!

A fost o perioada in care am invatat multe, de la ce inseamna sa nu mai fii copil, ci sa fii adult cu responsabilitati, sa te simti cel mai fericit om de pe pamant cand tii pentru prima data in brate "copilul tau", sa veghezi noptile surasul bebelusului, sa astepti cu nerabdare fiecare etapa, apoi sa constati ce repede a trecut.

Sunt clipe unice; nasterea, cand iti vezi pentru prima data copii, cand alaptezi, cand auzi MAMA, cand te trezesti ca face primii pasi, e minunat ca am avut privilejiul de a fi langa ei 24/24.

Gata s-a incheiat...imi reiau activitatea profesionala....am un nod in gat ca atunci cand fac bagajul si trebuie sa plec din locul unde am petrecut un concediu de vis....gata!

Copii sunt acum la bunici, fericiti, doar eu nostalgica dupa dulcea dependenta de mama...mi-e greu, dar mandra ca am copii mari, ca-mi reiau activitatea si incerc sa ma pregatesc pentru o noua confruntare care nu se va mai termina pana la pensie, cand as vrea satretraiesc prin nepotii mei acesta draga perioada, a copilariei!

Conversatii cu Dragos

******************
- Mama, micu muca (micul, adica David)!
- Stiu mama, dar e mic si nu stie ca ne face rau!
- Chede ca sunt e bucata de sunca, mama...sau ce chede el?!

******************

- Mama nu te mai iubec, esti o mama ia (rea)
- Sunt rea pentru ca am copii rai, daca ar fi cumnti as fi si eu o mama buna!

***************

Planuri si schimbari

Acum cativa ani schimbarile majore ma luau prin surprindere si imi cam dezechilibrau ritmul, acum (asta am observat de cand am copii) sunt mai curajoasa, mai increzatoare in fortele mele.
La inceput de an ne-am facut si noi planurile noi si cum orice are pasi de realizare, unul din ei e reintoarcerea mea la scoala cu cateva luni mai repede...daca altadata as fi simtit chestia asta ca pe ceva infricosator acum o percep ca pe ceva normal....adevarul e ca dupa 3 ani si 7 luni de stat acasa parca iti pica ca o gura de oxigen in momente vitale!
Cu copii ne vor ajuta si socrii. David va sta la ei in timpul sapatamanii(in wkend cu noi)si Dragos va merge in continuare la gradinita, la amiaza am sa rog pe cineva sa-l ia si pana vin eu va sta cu strabunica lui.

Ma rog la DD sa ne dea puitere sa realizam tot ce ne dorim!

Aceeasi sau altii?

La multi ani!

Am pasit in 2010 de foarte putin timp, ca in fiecare an cu sperante, dorinte ca ni se vor indepli planurile pe care ni le facem in acest an.
La cumpana dintre ani, in acea secunda magica care desparte trecutul de viitor, anul vechi de anul nou, ieri de azi iti pui o dorinta....nici nu stii pe care sa o alegi, nici nu stii daca ceri prea mult sau prea putin si atunci incerci sa trisezi (cel putin eu asa fac) spun pe cea mai arzatoare pe primul loc si apoi fara sa respir, daca pot folosi aceasta expresie "turui" in gand inca cateva importante.....ah! si inca o superstitie de-a mea, nu-mi place sa deconspir dorintele de la cumpana dintre ani, ci imi place sa le trec la bilant la 23:59....


Cum a fost 2009? Pentru noi cei 4, un an bun, adica a avut un curs pe care ni l-am dori multi ani de acum inainte:am fost sanatosi toti 4, am avut venituri stabile, am fost intr-o vacanta de vis; ceea ce ne mai afecteaza sunt problemele familiei extinse:parinti, bunici, caci din pacate sau din fericire nu suntem de piatra incat sa ne inghete sufletele si sa nu simtim....Mimi e din 14 decembrie in spital, operata de pietre la fiere si pentru prima data am fost nevoita sa ma gandesc si la varianta ca viata are intotdeauna si un final....Doare...Mi-as dori sa o avem multi, multi ani langa noi, dar trebuie sa fiu constienta ca va exista un timp cand ne vom intalni iar cu totii....cel putin asta imi place sa cred!
Luni o externeaza.....o apreciez de mor pentru voita, tenacitate si dorinta de viata!