Am simtit raceala, indiferenta, instrainarea, calculul rece si mental al iernii. Ca mai apoi dezghetul sufletului meu, sa cuprinda stingher iubirea pe care o regaseam, descopeream din nou si din nou, cu toate artificiile, emotiile, toanele ei, ca mult asteptata primavara. Sa-mi mistui apoi sufletul de doruri, dorinte si vise inca neimplinite, ascunse in sertarele inimii si a mintii. Cum mistuie arsita verii pamantul. Apoi sa trec prin suvoiul nestapanit al lacrimilor asemenea zbuciumatelor ploi de toamna. Pastrez ecoul rece al iernii, dar cu promisiunea zambetului din ochi ca vor urma zile toride ale verii. Cum nu te poti opune izbucnirilor primavaratice, asa nu te poti opune crizelor nevrotice de epuizare, cand lacrimile curg si curg ca dintr-o vale nesecata. De la iarna am imprumutat raceala taioasa, ambitia, determinarea cu care-mi urmaresc scopul, la fel cum frigul patrunde peste tot. De la toamna am imprumutat belsugul suvoaielor de lacrimi, complexul trairilor si experientelor interioare.
Daca as prezenta rubrica meteo m-as prezenta astfel: femeia care intruchipeaza crivatul iernii, dezghetul efervescent si nesupus al primaverii, temperatura caniculara a verii si capricioasele ploi ale toamnei.
In sufletul meu intalnesti caldura sentimentelor, vointa, izbucnirea efervescenta a pasiunii si dorinta, dar si forta calculata minutios si reglata pragmatic de intelect.
Femeia.....la 39 de ani!
