Era dupa o perioada in care timp de doua saptamani, in casa s-a auzit foarte des "inspectie" si era normal ca la un moment dat sa izbucneasca vulcanul.
A inceput cu o cearta intre ei, cand eu incercam sa mentim o convorbire telefonica, dar in acelasi timp sa mediez conflictul, dar din priviri taioase sau zambete. N-a fost chip! Inchid si incepe furtuna cu tunete si fulgere; descarcari nervoase de ambele parti!
Trupa miroase atacul si se regrupeaza: din dusmani devin aliati si pregatesc lovitura de gratie. Apar ca doi pichinezi pusi pe harta: tipa, urla, acuza, trec la intimidari:
- Lasa ca vom fi si noi mari! Vom fi la casa noastra! (David)
- Vei veni la mine in vizita, tipa Dragos, catre taica-sau si am sa te infund de biban (in conditiile in care Cristi nu mananca peste), iar tie (mie) n-am sa te servesc nici macar cu o cafea (eu fiind moarta fara cafea)
Era clar atacasera unde ne durea cel mai tare: Cristi- o zi intreaga "infundat de biban", eu o zi fara cafea! :)))
La un asemena atac urma ca noi sa avem grija la urmatorul pas, deja eram pe un teren minat! Dar...brusc s-a cazut la pace, probabil si astrele se aliniasera favorabil intre timp si furtuna trecuse!
Pichinezii au aparut la brat pozand in cei mai buni prieteni, tinandu-se smechereste de dupa cap "Nu-i asa? ca dupa ce facem cate un kkt suntem cei mai buni prieteni? Se intreaba ei retoric, tragand concluzia zilei!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu