Final de poveste, XII B a terminat liceul!

Final de cls. XII B, promotia 2012-2016

XIIB 2012-2016

Atat de repede zboara zilele, saptamanile, e un vesnic luni si vineri. Anul acesta am fost diriginta de clasa a XII a. Cred ca la fiecare inceput de saptamana ma gandeam, mai am o saptamana alaturi de ei si vinerea ma gasea trista, cand aveam ora de filosofie, tot dirigentie!
Pe XI B i-am luat intr-o toamna superba. Nu stiam, nu banuiam, nu i-am solicitat, doar am aflat ca sunt la mine in catedra si le sunt diriginta. Cand iei clase mari, adica nu a IX a e mai greu sau mai usor, depinde de clasa.
         XI B-ul avea un CV glorios, de care auzisem, fara sa le predau. V-am luat cu o reputatie de rebeli, in primele saptamani toata lumea ma compatimea "vai ce te asteapta"....v-am acordat toata increderea de care am fost in stare si nu m-ati dezamagit. Mi-as dori atat de mult sa ne reintalnim peste ani si sa fiti la fel de veseli, deschisi, comunicativi, respectuosi, realizati si fericiti.Ati ras voi cand v-am intrebat ce vreti sa urmati si mi-ati spus ca aveti timp, as vrea ca timpul sa fie intotdeauna aliatul vostru si nu dusman!
        De acum jocurile erau facute, erau "ai mei", exista expresii celebre care definesc acest cuplu:diriginte-clasa. "Cum e dirigintele, asa e si clasa" "Sunt ai tai, educa-i" "Fa ceva cu ei!" ...Recunosc ca pentru mine a fost o provocare sa colaborez cu ei si a doua experienta de acest fel, de a prelua o clasa de-a XI a. Dar in alt context si pe care i-am avut doar un an!
Eu nu etichetez oameni, elevi, clase si poate de aceea am crezut in singura opinie pozitiva despre ei, cea a dnei Robb "Sunt foarte simpatici, prietenosi, glumeti, inteligentie, lipiciosi...ai sa vezi, ce bine te vei intelege cu ei"
         A fost cum se spune "dragoste la prima vedere". Mi-a ramas in minte si acum imaginea primei zile de scoala. Inghesuiti intr-o sala mica, prea mica pentru statura lor, dezamagiti ca au schimbat sala, diriginta, ca s-a terminat vacanta, dar toti, absolut toti curiosi, oare ce ii va astepta!
Le-am retinut numele foarte repede, cu o exceptie (mult timp le confundam pe cele doua fete Octavia si Diana, cred ca si ele si-au dat seama, dar nu mi-au zis nimic) Asta pana intr-o zi cand mi-am propus sa le retin numele si figura! :)
Am incercat sa discut cu ei matur, deschis, prieteneste, cu respect si sinceritate. Mi-a placut ca au fost foarte atenti si receptivi la cerintele mele: sa fie toleranti, sa incerce sa nu se certe, sa nu se jicneasca, sa-si asume fiecare individual faptele. Ne-am mai si suparat, au mai fost si mici discutii, ca asa se formeaza relatiile interumane.
Acum cand au....plecat devin nostalgica si ma gandesc ca m-am atasat atat de mult de ei si recunosc ca imi plezneste inima de bucurie cand colegii imi lauda clasa. Nu le vine sa creada cum s-au transformat:cuminti, respectuosi, calmi, implicati, cu bun simt! Vai cat sunt de mandra de ei!
Acum mai am un ghimpe in suflet: vine Bacul si tare mi-as dori sa il ia toti! Ca asta e viata, ai vesnic emotii pentru copii!