Am inceput de o suta de ori sa scriu despre acest an scolar care, pentru unii e gata, pentru altii continua cu stresul examenelor, repartizarii la liceu. Am oscilat tot anul intre diverse sentimente: de teama, de revolta, de speranta, de resemnare, de asteptare si iar de la capat.
Suntem atat de blamati, hartuiti, de vinovati pentru toate hibele sistemului. 21 de ani s-au scurs sub ochii mei, de reforme, de schimbari justificate sau nu. Derulez filmul carierei mele....eram debutanta si faceam orele pline de creativitate, am pilotat si cursuri care s-au dorit la un moment dat Educatie pentru viata de familie, Educatie Civica, Mass Media, Traficul de fiinte umane. Am avut directori care au avut incredere in mine, care mi-au lasat libertatea de a face, de a ma dedica acelor ore. Am avut inspectori care nu au fost dezamagiti de orele pe care le-au vazut....si totusi de ce 2021 e altfel?
In 2006 am ramas in CIC, m-am intors in 2010....a fost primul soc. Debutul meu a fost parfum, pe langa ce gaseam, dupa 4 ani de absenta. Goana dupa note a stricat totul. Pe langa faptul ca urasc evaluarea, din acel moment mi-a devenit si mai antipatica. As proiecta, as preda, dar fara evaluare. Ce jocuri de culise, ce slalom printre principii, ce compromisuri, ce negocieri cu constiinta ta, sa accepte realitatea.
Si anii trec si societatea se umple de experti in educatie, de influenseri. Toti stiu, cum se preda, cum se evalueaza. Toti sunt monument de rabdare, de tact pedagogic, de har! Copiii sunt undeva la capatul luptei orgolilor oamenilor mari!
Si au trecut anii și băieții au devenit elevi. Ei sunt criticii de care țin cont cu adevărat: azi te-ai enervat pe X? Puțin! Ca l-ai certat, da pt ca l-am prins cu minciuna și nu-mi place când elevii ma mint! De ce pe tine nu se supăra elevii când le dai note mici? Pentru ca sunt de la 1 la 10 și atât au făcut!
Ei îmi justifică topul lor, ce apreciază sau nu, la un profesor. Când elevii sar calul și deranjează, atât profesorii, cât și colegii!
Alături de ei am văzut mai bine realitatea, hibele sistemului în care ma zbat, de data aceasta în dublă calitate: profesor și părinte!
Si revin, dacă toți ne-am gândi la binele beneficiarului ( elevul) ar fi cu totul și cu totul altfel!
Țin minte și acum, primul bac la care am supravegheat, cata responsabilitate; primul bac în calitate de corector, cât m-am perpelit să fiu corectă, să nu greșesc, să notez obiectiv. Am trecut prin atâtea stări în anii aceștia, atâtea generații. Mulți mă întreabă: e greu, e mai greu? Nu, provocările sunt aceleași: la nivel de comunicare: profesor- elev- părinte, de valori, de principii, de obiective! Abordarea se schimbă, problemele sunt aceleași! Fiecare generație va avea avantajele și dezavantajele sale. Eu am învățat, ca, precum un program se actualizează din când în când, așa și eu, ma reinventez: păstrez baza și schimb interfața 😀
Din toamnă suntem părinți de boboc licean!
Succes, Dragoș! Sa ai parte de o adolescenta superbă, cu prieteni de calitate și oameni în jurul tău care sa te inspire!
Ai plecat atat de repede de langa noi. In toata aceasta perioada, de atatea ori, cu telefonul in mana, ma gandeam ca trebuie sa te sun, imi vor lipsi enorm discutiile cu tine.
