Ganduri de final de an....

       Anii trec, parca se rostogolesc ca bulgarii de zapada, facandu-se tot mai mari, aduni in spate experiente, vechime la locul de munca, copii  tai trec prin nenumarate etape de varsta, evenimentele le traiesti si prin prisma fiecarui membru al familiei.
Viata nu te intreaba daca esti pregatit sa infrunti toate lucrurile acestea intr-un an, vin toate: si bucurii si tristeti, si deziluzii si realizari, pe unele le astepti cu planuri, te pregatesti in gand...stii si ce vei imbraca in caz ca......si nu se mai intampla. Altele te prind in pijama, ciufulit, nici nu apuci sa-ti mai asezi macar suvita care iti atarna pe ochi sau sa-ti dai cu un strop de ruj, ci doar iti musti buzele pentru ca stii sigur ca prind culoare.
In fiecare zi joci mii de roluri, pe unele le joci impecabil cu aplauze, pe altele dezolant, cu sala goala, cu lacrimi pe obraji si buzunarele goale.
Si toate acestea.....daca stai sa te gandesti vin din alegerile noastre, provocate din intalniri neasteptate, din acordul dat o data, din zambetul oferit cuiva, din refuzul unei oferte, nu ca nu ar merita, ci pentru ca e o zi mohorata si nu mai ai chef sa iesi......si uite asa vin si pleaca evenimentele din viata noastra.
        E final de an, de bilanturi, de tras linie, de facut planuri.........Ma uitam la lista lui 2013......obiectivele mari le-am atins, dar tot ce a tinut de "rasfatul meu" s-a dus pe apa sambetei.........dar lasa ca lista aia e buna si pentru anul acesta, scap s-o mai fac :).
Ma gandeam acum la restrospectiva lui 2013.......mi-am ales titlul lucrarii de grad I si am conturat cuprinsul. Dragos a inceput clasa I si am zambit intr-o zi la scoala cand am observat ca l-am facut pe M, pe tabla ca si el.....ca stiu si eu formulele de salut, culorile, numerele pana 10, stiu cine este Gudula, Gerold, Otto, Mimi in germana.
          Invat in continuare sa fiu parinte si e tare greu....ma gandesc uneori cu frica daca aleg bine ceea ce aleg, daca destinul pe care il croiesc pentru copiii mei e bun sau un altul ar fi fost si mai bun.
          Si uite asa a mai trecut un an si vine altul in care sperantele reinvie, obiectivele se schimba, inima ne este plina  de energie, suntem in stare sa doboram muntii.......dar concluziile se vor trage din nou pe 31 decembrie 2014, atunci va fi momentul adevarului, adica cat am facut in noul an.

Mama, tu crezi in Mos Craciun?

                 Perioada asta a anului in care miturile, visele, sperantele se amesteca cu realitatea, deziluziile, e magica si totodata ciudata. Complicitatea cu Mos Craciun e mirifica, dar dureroasa. E o minciuna pe care o servesti cu zambetul pe buze copiilor....David e iscoditor, intreaba, se intreaba si nu trece pe langa nimic fara sa afle raspunsurile.
Cuibariti sub plapuma, dupa ce le-am citit pentru a nu stiu cata oara cartea cu "Primul meu Craciun" pe care el a primit-o si care e in proprietatea lui si o scoate la fiecare Craciun sa i-o citesc vin si intrebarile......
-Mama, tu crezi in Mos Craciun.....? .........Eu ma tot pregatesc si caut in gand raspunsuri pentru intrebarea "Mama, asa-i ca nu exista Mos Craciun?"...........e o diferenta enorma intre cele doua intrebari.........Pentru cateva momente am intrat in panica.....nu aveam raspunsul pregatit. Mi-am dres glasul si cu cea mai convingatoare voce posibila "Da, cred in Mos Craciun"
-De ce sunt oameni care nu cred in M.C.?
.........pai voi credeti? Daaaaaaaa.........daca voi ati observat Mosul cel adevarat e un spirit (nu m-au intrebat ce-i acela un spirit) el are putere sa stie ce-si doresc oamenii, sa vina prin horn, pe geamuri, prin gaura cheii.......spiridusii, adica ajutoarele Mosului ati vazut ca sunt oameni deghizati.........la care ei au inceput sa completeze:Primarul, la gradinita numarul 10, tatal lui Patrick......da, exact! Si atunci sunt oameni care nu cred, decat daca il vad cu adevarat pe Mos. Si el e tare sugubat (nu m-au intrebat) nu vrea sa-l vada nimeni. Si daca nu crezi, nu-ti aduce cadouri! De aceea unii oameni nu cred in Mos Craciun!

Mincinoasa, a zis ca ninge!

        Era ora sase dimineata, cu ochii mari, ca doi licurici scruta orizontul sa vada zapada anuntata de aseara.

Fata lui David transmitea atata suferinta ca dna de la Meteo a mintit:
-A zis aseara ca dimineata va fi zapada! MINCINOASA!
-Si tu esti o mincinoasa (adresandu-i-se altei crainice care anunta din nou ca va ninge in Nord)
-Mama nu mai stam in Nord?
-Ba da!
- Mincinoasa! Si asta minte ca ninge si uite cum ploua!
- Ai vazut ca atunci cand a anuntat Busu ca ninge, a nins, el nu minte!

Inchis!Preluam marfa!

Cand etapa sacilor de jucarii ma sufoca si intr-un final am scapat de ea, ei crescand si jucariile ajungand la bebelusi sau in saci in garaj, am crezut ca mi-a pus Dzeu mana in cap......dar suntem in alta etapa, cea a "mormintelor" de haine cum le zice David.

Aceasta etapa e mai groaznica ca sunt din 4 parti si sunt pe categorii:de casa, de scoala, sport, de vara, de iarna si inca o categorie:ale nimanui.

Casa a devenit ca un bazar:peste tot haine atarnate, pe umerase, pe hol, pe masa de calcat, murdare, in baie, dar nu in cosul de rufe, ci langa....nu stiu de ce doar eu nimeresc sa le pun in cos, toti ceilalti le pun langa sau pe capac :).....Apoi misterul ciorapilor si chilotilor celor doi D.....dispar ca in Triunghiul Bermudelor.....nu ajung niciodata imperecheati la spalat, nu se intorc in pereche completa in dulap.....

Cand incep sa le adun, sa le organizez la intrebarea ale cui sunt hainele de aici, intotdeauna mi se raspunde Ale lui Daaavid! Iar David se apara...nu, astea nu-mi mai imi sunt bune, trebuie date la bebe!

Imi vine sa pun un anunt pe usa "Inchis! Preluam marfa!

Sf. Martin si lampioanele

      Dimineata prefer sa ma trezesc cu o jumatate de ora mai devreme si sa-mi savurez in linistea casei, cafeaua, caci sunt singurele mele clipe fara zgomot de fundal si fara sa fiu cronometrata.

Momentan experimentez o teorie: "daca pe altii nu-i deranjeaza, pe mine de ce m-ar deranja".

A organiza o casa cu 3 barbati si un pisic, e micromanegement.Ce functii, ce provocari...adrenalina curata! Sa nu uitam ca si Edi e copilul meu si mai nou David imi traduce ce zice Edi, el e singurul care intelege limba pisiceasca si ce credeti ca a zis Edi intr-o seara ?! "Mamaaaaa, maaaaaa Raluca.......vreau si eu lapte in caserora". Va dati seama ca si pisicul ma striga tot pe mine.
David i-ar fi sarit in ajutor, dar nu ajunge la frigider sa ia laptele.
Urasc diminetile, am impresia ca sunt in fata plutonului si dau ordine: trezirea! imbracati-va...aici e o adevarata aventura, desi seara se lasa hainele in living, ca un facut dimineata sigur nu se gasesc amandoua sosetele sau chilotii.....dupa ce toate hainele sunt trase si bagate in pantaloni, sigur pe unul dintre ei il scapa pisu :). In 3 zile au sport, deci alt echipament, fiecare in alta zi si bineinteles ca dupa ce se incalta cu pantofi, trebuie sa strig :azi iti iei adidasi....!
Aseara eram la 21 in pat si savuram ideea ca voi mai sta linistita la Tv 1-2 ore, cand....ce mi-o fi venit sa ma mai uit o data pe net si Frau, draguta cum este, ne aminteste ca "Maine copiii trebuie sa duca lampioane". Aoleu ce lampioane....ma duc la Dragos, sforaia de n-avea treaba...Dragos maine trebuie sa duci lampioane? Ihi.....Dragos ce lampioane? Zburatoare sau de mana...Da...ce da? lampioane......dupa care, nu am mai putut scoate nici un sunet. Asa ca m-am apucat de confectionat lampion!
Dragos este un aiurit prin definitie......in viata mea nu am vazut pe cineva mai tahui......in afara de planuri de case, trasee de masini, decupat nu stiu daca il mai intereseaza ceva. Doua saptamani nici nu a stiut cine sta in spatele lui in banca!
David e tipul pragmatic, te poti baza pe el, transmite mesajele, e cooperant, stie tot ce avem in casa, unde sunt lucrurile, se implica.
Amandoi sunt Yng si Yang!

Si cireasa de pe tort, avem drumul inchis pentru canalizare si circulam pe o improvizatie de drum si m-am consolat cand vecina ieri mi-a zis :Cred ca cedez psihic, ca de nervi din cauza drumului am uitat o gramada de lucruri acasa" Si ii zic...va dati seama cum e la noi sa iesim toti 4 cu toate lucurile din prima pe usa.....?"

7 ani impreuna!

Cu siguranta nasterea unui copil e un eveniment unic in viata unei mame, a unei familii. Ai sosit in viata noastra intr-o toamna superba...calda si lunga. Voi tine minte toata viata emotia, nerabdarea, frustrarea, durerea si ingrijorarea cu care am asteptat sa te vad si sa te tin pentru prima data in brate. Ai facut ca din aceea clipa viata mea sa se schimbe definitiv, sa gandesc permanent ca alegerile mele te vizeaza direct si pe tine. Ca hotararile mele iti decid si viitorul tau. Alaturi de tine am invatat ce inseamna sa fii pentru prima data mama, parinte. Datorita tie imi reamintesc cum a fost copilaria mea.
Mi-as dori ca fiecare an pe care il petrecem impreuna sa fie plin de clipe fericite sa fii mandru ca suntem parintii tai, iar tu sa fii permanent bogatia de nepreutuit a noastra.
Te iubesc micutule, la fel ca si pe David, enorm!

La multi ani!

Dileme

Pana terminam gimnastica ne va fi cuplit de greu. Ieri am iesit la 14 de la scoala, Dragos manca cu viteza melcului in agonie, la 15 am plecat la spital, la 17 am terminat. Am ajuns acasa, am mancat, si joaca o jumatate de ora cu ochii pe ceas, apoi teme.....multe teme:o pagina intreaga cu liniute, care a suferit si o foaie rupta.
 Nu stiu cum e mai bine:sa lasam porcii pe foaie (care ne"distrug fisa, ne va da Frau 4, uite ce urat arata sau lacrimile, ca am rupt foaia si iar o ia de la capat cu toate ca nu facuse decat 3 linii)....Oricum o dam nu iesim bine, deocamdata suntem in dilema!
A urmat o alta jumatate de pagina cu alte liniute si o pagina mare cu colorat. Tema suplimentara a ramas nefacuta, ca la ultimele linii deja capul era pe caiet!

Miercuri au amandoi sedinta cu parintii de la 16. Pe bunica am delegat-o sa mearga cu Dragos la gimnastica, bunicul sta cu David, Cristi la serviciu, eu ma voi invoi o ora, ca am si seral si ma voi imparti sa ajung la amandoi. Ne-ar mai trebui niste clone de bunici, parinti sa ajunga peste tot in acelasi timp.
Bine ca nu avem mai multi copii!

Ieri au sosit si caietele auxiliare...ghiozdanul lui Dragos avea 5 kg. In cazul asta trebuie sa faca sala, forta si sa lasam balta masajul de relaxare si electrozii cu ultrasunete!

Ce greu e orice inceput!

Nu mi-a placut istoria pentru ca nu am putut retine datele. Mi-a fost imposibil sa retin zi,luna, an pentru fiecare eveniment care s-a petrecut......si constat ca am o problema si cu datele ce urmeaza :). Daca e o chestie de pe vremea copilariei, nu inseamna ca imbatranesc!

Trebuie sa fiu mult mai organizata cu programul copiilor. Oricum o luna de zile ne este greu pana intram in rutina. Eu intre cele 2 scoli, apoi fiecare copil cu programul lui, inclus in al meu....

Am inceput si primele teme. Dar ceea ce nu inteleg: de ce trebuie sa invete de la inceput sa scrie si cu creionul (mai putin), cu stiloul si cu pixul cu gel!

Dragos le percepe ca fiind ceva pe care trebuie sa le faca, urgent, sa scape de ele, dar.....de ce dureaza asa de mult. E stresat, ca nu suporta sa greseasca si nu va arata fisa bine. Si datorita acestor instrumente de scris (pix, stilou) e mai greu sa stergem si sa corectam fara urme.Dar ne facem noi mari si vom scrie repede, frumos si corect!

Sunetul clopotelului

16 septembrie 2013

O zi cenusie de toamna, specifica acestei zone, de nord a tarii. Putine zile de inceput de an scolar le-am prins insorite, dar in marea de copii cu zambete largi pe fetele bronzate si rumenite de soare, tipete, rasete si voci pitigaiate, multitudinea de buchete de flori din mainile lor, uiti de cenusiul care te inconjoara.
Ne aliniem frumos la clasa I G. Prichindeii zglobii vorbesc tare si nu au rabdare sa astepte finalul discursurilor de la prezidiu. Printre ei Dragos, langa o fetita la fel de mica ca si el, stau stingheri si uimiti de ceea ce se intampla in jurul lor. E atata agitatie, emotie si voci necunoscute incat Dragos ma tine strans de mana si-mi sopteste: "Mama, stai cu mine!"....Parca ma vad pe mine in fetita acea mica cu ghiozdanul imens in spate acum 31 de ani cand incepeam clasa I.
Am ramas cu imaginea unei curti imense.....acum mi se pare atat de mica curtea scolii unde am fost eu eleva. Iar toti elevii mi se pareau uriasi.

Intram in clasa, se fac multe poze, Frau sta cu ei vreo 15 minute, coboram, iar pentru poze (asta e epoca) si plecam spre casa, fiecare cu gandurile lui......ce repede a trecut timpul!

Cand firescul pare incredibil!

Vreau sa scriu despre acesta intamplare, dar sincer nu stiu ce titlu sa-i dau pentru ca sentimentele sunt amestecate si parca nedefinite. In general iesirile in famile au intotdeauna un final cu heppy-end!
Duminica am iesit cu totii spre Izvoare (Razvan, Mariana si Alexandra sunt in Ro). Noi am ramas la picnik, iar Cristi si Razvan au urcat pana pe Ignis.La plecare, cand sa urcam in masina, Cristi constata ca nu-si gaseste telefonul. Mami suna...telefonul suna, dar nu pe langa noi....si raspunde o voce de femeie "Am gasit telefonul, este la noi si vom cobori sa vi-l dam la cabana!"

Parca gesturile acestea firesti sunt incredibile! Pana in ultimul moment nu am crezut ca este adevarat ca un lucru pierdut sa-ti fie returnat...si totusi exista oameni care fac asemenea gesturi! Bravo lor! Inca o dovad
a ca exista omenie si sunt oameni care merita respect!

Miros de tei si inceput de vacanta

Aceasta perioada e una tare draga mie.Imi place primavara si ador vara, cand ziua este lunga si caldura te invaluie in mantia ei.
Iar mirosul de tei imi trezeste enorm de multe amintiri: inceputul vacantei, sesiune, Clujul cu str. Kogalnicianu scaldata in mirosul imbatator al teilor, festivitatile de sfarsit de an scolar.
Dragos a terminat gradinita.....l-am privit cu mandria oricarei mame care trece prin fiecare etapa importanta a copilului ei, cu emotie sa nu se incurce la poezie, cu nostalgie ca s-a terminat aceasta dulce etapa a gradinitei fara griji.
Dragos e mare, din toamna va intra in clasa I, la sectia germana, un alt inceput.

David mezinul nostru (Davidutzu, cum ii place lui sa-i spunem) inca ne mai tine ancorati in etapa gradinitei va trece din toamna in grupa mare.